Gabriel Liiceanu despre istorie

Istoria păruse, decenii la rând, bătută-n cuie...

Gabriel Liiceanu în Dragul meu turnător (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu lucru, când te apropii de un cuvânt, este să-l dezbraci de hainele de sens pe care cu o cochetărie inepuizabilă, el le-a multiplicat de-a lungul istoriei şi folosirii sale... Cuvintele nu se lasă uşor dezbrăcate. Le-am întâlnit de prea multe ori aşa cum le folosim noi, purtând adică hainele ultimului lor sens... De-abia atunci când facem istoria costumaţiei lor, putem spune că ştim limba, putem spune că înţelegem fiinţa cuvântului în toată amploarea şi frumuseţea ei. Mai mult, de-abia atunci începem să gândim în limba aceea.

Gabriel Liiceanu în Scrisori către fiul meu (2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

omul nou

"Omul nou" este extraterestrul transferat în noi, omul care şi-a uitat istoria, care a fost expulzat din istoria proprie, care gândeşte, vorbeşte şi priveşte precum cei care l-au invadat.

definiţie de Gabriel Liiceanu în Apel către lichele, Despre infern şi paradis în condiţia terestră
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

istoria lumii

Istoria lumii este lupta fără sfârşit dintre veghea voinţei în vederea eliberării şi lenea universală a supunerii necondiţionate.

definiţie de Gabriel Liiceanu în Despre limită
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai grea vorbă care se poate spune despre un om este: "Nu are nimic sfânt." Un om care nu mai are nimic sfânt poate face orice şi, mai ales, cu el se poate face orice. Asemeni oricărui om, un popor, pentru a nu se destrăma şi pentru a nu fi ameninţat să dispară din istorie, trebuie să aibă mereu ceva sfânt.

Gabriel Liiceanu în Apel către lichele, De ce regi?
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vulgaritate

Vulgaritatea este doar fenomenul de suprafaţă (devenit deja impercepti­bil) care ascunde - sau pune indirect în lumină - depărtarea maximă pe care această comunitate a atins-o în istoria ei în raport cu vocaţia sa lingvis­tică pe acest pământ.

definiţie de Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!