Pe valuri line de iubire
Alene coborând pe dealuri
Încet amurgul s-a lăsat
Nici apa nu șoptește-n maluri
Și-atâta liniște e-n sat.
În grabă una câte una
Făcliile nopții s-aprind
În zare se vestește luna
Iar eu în brațe te cuprind...
Și îmbătați de fericire
La piept strângându-te cu dor
Pe valuri line de iubire
Ne legănăm plutind ușor.
Nu știm, e cânt sau poezie
Un freamăt dulce în frunziș
E noapte clară și târzie
Căci timpul trece pe furiș.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mândrie, dar cu o relevanță mică.
Fatalitate (Unitate și diversitate)
Toți suntem oameni, este drept,
De când eram mici naivi prunci,
Dar fiecare e adept
Unui alt crez, altei porunci.
Cu toții suntem supuși sorții,
Unor mișcări, unor șederi,
Aceiași ochi avem cu toții,
Însă... avem alte vederi.
Eu văd cum dintr-un colț de stâncă
Se poate modela un Sfinx
Și-o frunte cu gândire-adâncă,
Eu văd în piatra de onix.
Iar dintr-un bloc de marmură
Eu văd ieșind o Afrodită
Și dintr-un ciot de ramură
O melodie inedită.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
Ne-am născut din doi giganți
Latinii, tracii din Carpați,
Aici, pe mândrul dulce plai,
Asemeni unui colț de Rai.
Olah, valah, râmlean, român,
Suntem un neam daco-roman,
Căci Dacia e portaltoi,
Iar Roma mugurul altoi.
Spre răsărit de staje-au stat
Și primele jertfe au dat
Brodnicii, Bolohovenii,
Sepeniții, Berladenii.
Iar când puhoaie au venit,
Neam după neam necontenit,
În ajutor sărit-au iureș,
Românii din Maramureș.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farsa (Pamfletul copiilor)
Dragi copii, nu ascultați
Nici de mame, nici de tați,
De rudenii, de vecini,
De cicălitori străini...
Că și ei au fost copii
Și făceau năzdrăvănii.
Trăgeau mâțele de coadă,
Fugăreau tot prin ogradă,
Făceau focul în coșare,
Furau ouă din cuibare,
Se târau prin bălării,
Dând iama-n bostănării.
Acum, c-au îmbătrânit,
Mintea la cap le-a venit
Și vă docănesc mereu...
Dar voi faceți ce zic eu...
Fiți mai îndrăzneți, copii,
Aruncați pe străzi hârtii
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul albastru
Un grădinar idealist,
Muncind cu pasiune
A devenit specialist
Curent, cum azi se spune.
Avea-n grădină multe flori
Din cele mai frumoase,
Puse pe soiuri și culori,
În rânduri aspectuoase.
În mozaicul natural
Nimic nu contravine
Și orice element floral
Era cum se cuvine.
Și orice analizare
Exigentă s-a făcut,
Această realizare
Impresiona plăcut.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
Au trecut treizeci de ani, cum știu anii ca să treacă
Asemenea unui râu pe sub o albie seacă,
Nevăzut, necunoscut, străbătând lent și tăcut
Până când pe nesimțite, te trezești că au trecut.
S-a părut că cotitura s-a făcut doar în război,
Dar s-a produs în istorie, ducând înspre timpuri noi,
Deschizând drum luminos pentru-ntreaga omenire...
Și o cărare ascunsă spre ușoară parvenire.
Mulțimea celor onești au mers vizibil pe drum
Și-au înfăptuit minuni cu cari se mândresc acum.
Parveniții, pe cărare și-au făcut loc cu trufie
Mândrindu-se cu ce au ei, cu ce au ajuns să fie.
Însă cum societatea este un organism viu,
De proporții uriașe într-un uriaș pustiu,
Măsurat în ani-lumină, dar în timp nemăsurat,
Feeric din depărtare, iar de-aproape dezolant,
Elimină sau izolează impuritățile pătrunse
Oricât ar fi de dibace, oricât ar fi de ascunse.
Nu e cazul și nici locul vreunei confesiuni,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Ionescu despre mândrie, adresa este: