Gheorghe Tomozei despre poezie

Unde e casa?

Din fiecare casă sunt gata să plec
sub al oglinzilor tainic înec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zvârlit în frigul cumplit
Daţi-mi măcar poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
daţi-mi sonetele mele de fum!
Daţi-mi măcar de pe margini de farfurii,
rimele ultimei poezii
şi daţi-i poetului, din blidul de prânz,
fructele ce pentru voi le-a plâns!
Unde e casa
cu paşii din urmă şi cu mireasa,
gata din drum să mă-ntoarne?
O simt şi de lacrimi
mi se albeşte
Scheletul, sub carne...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost

Paserilor de peste Marea
Le-am fost demâncarea,

Lumii de zavistii şi ură
I-am fost băutură.

Am fost un poet
Din Tibet.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

Zăpada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,
mieii spânzură-n măcelării,
disecaţi, graţios, ca-n iubire, femei
decupate din dantelării.
Ca ei sunt şi zăpezile: tunse de blana
în care s-ar fi rătăcit clopoţei
dar şi pe ele le subţiază rana
şi nici n-au învăţat să plângă ochii de miei,
disecaţi, graţios, ca-n iubire, femei.
Zăpada e a mieilor şi mieii ai burţilor dumneavoastră
cum durerea e a poetului dar şi poetul e-al vostru,
consumator netrebnic de iarbă albastră
căruia i se clatină rostul
cât încă i se mai văd mâinile străvezii
decupându-se din dantelării,
decupându-se din măcelării...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rit

Acest tipar de carne-mi mai îndură
dogite oase, vreascuri de strânsură
şi nervii-ierbi de marmură în temple.
Tot ce-i april în mine se-nsptemvre...

Târziul e-al iubirii ne-ntâmplate
şi-al hanului în care n-ai rămas,
al diligenţei ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, fântâna de popas.

Şi-mi se smereşte, singur, versul până
să fie vers şi cu bătrână mână
încerc să-l fac să fie, să rămână,
duminecă să-mi pară săptămână...

Septemvre, copt, în fânul strâns căzu
devălmăşindu-şi blânda sare cu
o lacrimă ce plouă
şi eşti tu...

poezie clasică de Gheorghe Tomozei din O oră de iubire (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A două noapte de echinox

Anotimpuri îndrăgostite, insângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
şi ierburi văratice
le regăsesc pe acelaşi pervaz de fereastră
în casă veche a serdăresei
Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescenţă şi barbăţie,
şi, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicata în două, pe neaşteptate,
din tălpi până-n creşteţ.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreieră, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
şi m-am văzut mai matur,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlet al crinilor

Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
descătuşat de inelul muierii,
descătuşat de pâinea de-acasă,
descătuşat de mâinile mamei, umflate.
Descheiat la gât, soldatul,
descheiat la nădragi,
descheiat la berebată...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua noapte de echinox

Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
şi ierburi văratice
le regăsesc pe acelaşi pervaz de fereastră
în casa veche a serdăresei...
... Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescenţă şi bărbăţie,
şi, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicată în două, pe neaşteptate,
din tălpi până-n creştet.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
şi m-am văzut mai matur,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toma de Assisi

El e profetul
Clamându-şi rugăciunile
În versuri albe.

Zace sub aura de paie
A sfinţilor
Asemenea lui, sub aure,
Măgăruşii.

În odaia de bloc
Tencuit sub călindarul
Pe o mie de ani
Îl aşteaptă
O moarte
Măruntă.

Nu va afla nicicând
Ce şi cum.

I se va ascunde

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iernile picturilor naive

lui Mircea Micu

Mi-ai dat, bătrăne-o iarna de
Nita
Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarţa de copac ce n-a ajuns să şadă cuminte-n ţintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.

O moară cu o gârlă curgând parcă din veac şi-o roată care mişcă uimiri şi străvezimi şi macină secunda pe care o trăim, o moara de zăpada cu nimenea în prag.
....

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele ştiri din paradis

.. Îngerii scriu articole de legi
ori clocesc săgeţi
şi în pauza de prânz ling sare.
La cerere, ei rup sintaxa ploii
. greabăn de cal.
slujindu-se de moaştele
pluvioasei Paraschiva.
Ca pe chei de case de bani
ei reproduc după mulaje de ceară
miresmele
cu care urmează
a ne împroprietări.
Ei patronează cu inclemenţă
Uzinele de Ace cu Gămălie,
fierb rachiu de crini în alambice
şi se trezesc întrebând fără noimă:
Oare ce-o mai fi făcând poetul
Stănescu?...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!