Heinrich Heine despre moarte

De aroganţa bogăţiei, nimic nu vă poate proteja - cu excepţia morţii şi a satirei.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea oraşului Weimar

Durerea cum să mi-o suport,
Weimarul ne şopteşte,
Când uriaşul Goethe-i mort
Şi Ekerman... trăieşte?!

epigramă de Heinrich Heine din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica este poate ultimul cuvânt al artei, după cum moartea este ultimul cuvânt al vieţii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul este încântător, moartea şi mai bună, să nu te fi născut este, desigur, miracolul.

citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om în sine este o lume care se naşte şi moare odată cu dânsul; sub fiecare piatră funerară zace o istorie a lumii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Fiecare om este o lume care se naşte şi moare odată cu el; sub fiecare piatră de mormânt se află istoria lumii întregi.

definiţie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! morţii, aceşti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar mulţimii furioase care nu înţelege decât limbajul patimii dezlănţuite.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul Lumii

Celui plin de bogăţie
I se dă mereu din plin,
Iar puţin cât are omul,
I se ia şi-acel puţin.

Dacă n-ai însă nimica,
Mori, mai bine, haimana;
Căci au dreptul să trăiască
Numai cei ce au ceva.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de noapte

Când mă gândesc în nopţi târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschişi, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.

Vin anii şi se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Şi dorul, chinul mă destramă.

Da, mă destramă dor şi chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o ţină Domnul!

Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Şi, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Şi inima i se sfâşie.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte moarte - pot acuma spune

Soseşte moarte - pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.

Sicriu-i gata, lumii zic adio,
Cobor în groapa liniştii depline;
Dar tu rămâi în urma mea, Mario,
Plângând, ades te vei gândi la mine.

Te mângâie şi veselă fii iară,
Nu-ţi frânge mâinile fără folos -
Aşa-i destinul omului: să piară
Orice e bun şi mare şi frumos.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Vioaie strălucea steluţa,
Ce jos din cer căzu apoi.
Mă-ntrebi, copilă, ce-i iubirea?
O stea-n grămada de gunoi.

E ca un câine plin de rapăn,
Ce zace mort în praf, murdar.
Cocoşul ţipă, scroafa geme
Târându-şi pofta-n bălegar.

O, de m-aş prăbuşi-n grădina
Cu flori ce m-au dorit odată
Şi unde vreau de-atâta vreme
Să am o groapă parfumată!

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, când te-or aşeza

Iubito, când te-or aşeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.

Te strâng la piept şi te sărut
În noaptea tristă şi pustie,
Chip rece, palid şi tăcut,
Voi fi şi eu asemeni ţie.

Se scoală morţii şi dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi rămânem în mormânt
Şi tu mă ţii îmbrăţişat.

Când morţii toţi vor fi chemaţi
La judecata de apoi,
În groapă, strâns îmbrăţişaţi,
Rămânem numai singuri noi.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să am câţiva copaci frumoşi în faţa uşii şi dacă bunul Dumnezeu vrea să mă fericească pe deplin, atunci îmi va acorda bucuria de a vedea şase sau şapte din duşmanii mei spânzuraţi de aceşti copaci. După moartea lor, cu o inimă plină de compasiune, le voi ierta tot răul pe care mi l-au făcut în timpul vieţii. Da, trebuie să-i iertăm pe duşmanii noştri, dar nu înainte de a-i vedea spânzuraţi. Nu sunt răzbunător. Aş vrea să-mi iubesc duşmanii. Dar nu-i pot iubi înainte de a mă fi răzbunat. Abia atunci inima mea se deschide pentru ei. Atâta vreme cât nu te răzbuni, amărăciunea persistă în inimă.

citat clasic din Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini de vis

Un vis tulburator, cumplit,
M-a fermecat si m-a-ngrozit.
Mai vad frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.

Parca-o gradina se facea...
Voios, dam sa ma plimb prin ea.
Privit de flori, simteam în zi
Nestavilite bucurii.

Si pasari ciripeau în cor
Senine cîntece de dor -
Si-un soare rosu, auriu
Smaltase flori în licar viu.

Mireasma ierbii sui-n vânt,
Vazduhu-adie lin si blând.
E totul zâmbitor si pur
În frumusetea dimprejur.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!