Poetul
E poet cum altul nu-i,
Scrie versuri colosale;
Aur e penița lui,
El e doar un... coate goale.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
- Dragostea e o poezie în care versurile noastre nu rimează întotdeauna cu cele ale ființei iubite.
definiție de Ioan Ciprian Moroșanu (25 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, cuvântul
Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut
Și când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd și-acum zâmbind...
Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopți scurse-n poezie
Având vers ca așternut
Și cum lira și cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme fără vină
Penița-i știrbă de demult
De scris în febra nopții
Nu-i stânjenea atât de mult
Nu-l da de ceasul morții.
Era livid cu ochii goi
Și frunte-nnegurată,
Parcă din lumea de apoi
Venise dintr-o dată.
Cu of-uri smulse din adânc
De inimă-nspumată
Părea că plânge ca un țânc
Iubire-ndurerată.
Poet al lacrimii târzii
În revărsat de lună
Spunea numai în poezii
Iubitei, "noapte bună".
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e, oare, poezia?
Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naște ca o taină făcându-ți din sine-și parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înțelepciune
Nu poți să le afli singur, nici o-ntreagă națiune.
În atâta vălmășeală de idei și gânduri stranii
Când te urcă și coboară ca-ntr-un iureș numai banii,
Ca sihaștru-n meditații, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.
Cât de viu, dar nu trăiește, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulcește din ce-ar vrea, până la moarte
Și de rabdă, mult visează și în zi, dar și în noapte
Ținând soarele și luna, ceru-ntreg de stele-n spate.
Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlcește printre doruri prea departe călătoare
Și gândește și socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viață, pân' la ultima suflare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, cititorule!
Ce m-aș face fără tine,
Cititorule zelos?
Rimele mi-ar fi suspine
Din condeiul păcătos!
Tu, cu inima deschisă
Îmi aduni amarul tot ;
Dragostea-i la toți promisă,
Dar eu, s-o primesc nu pot...
Știe lampa înnegrită
De atâta fumegat,
Că iubirea mi-e ursită,
Dar nu vrea la măritat
Și-apoi stau tăcut și cuget
Răscolind prin amintiri
Ca un cerb fără de muget
Și cu spaimă în priviri.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucuvaia
CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu
Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia
Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,
Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;
Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică privirea
Sunt ploi care cad pe suflet și ard
Dulceața de blânde poeme,
Desprinsă-i speranța de chip, ca un fard,
De doruri în jertfe supreme.
Se-așează durere în cearcăne-adânci
Și inima-i grea ca o dală,
Pe cuget apasă mormane de stânci
Și ele devin catedrală,
Dar stele pe cerul iubirii mai sânt,
Din toate-i vreuna rămasă ;
Ridică privirea strivită-n pământ
Să guste lumina ce-o lasă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Aleargă dorul meu, azi, către tine,
Pe unde mai palpiți eu nu mai știu ;
Iubire, de-ai găsit, să-ți fie bine!
Nu pot, în brațe calde să-ți mai fiu...
Zâmbește soarele a primăvară,
În cânt de păsărele m-am trezit,
În suflet lipsa ta-i tot mai amară
Și ramul nu mi-a mai înmugurit.
O adiere caldă mă-nfioară ;
Nu, nu ești tu, iubito, n-ai venit...
Zâmbesc, privind pe geam, așa-ntr-o doară:
Nemângâierii eu rămân sortit.
Condeiul mi-l înec în călimară,
El știe scrie versuri de iubit
Cu rime pe acorduri de vioară
Strunită de arcușul răgușit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă o singură inimă vibrează când citește versurile mele, dacă acea inimă simte un gram de alinare, de mângâiere în trăirile sale, dacă pasul îi va deveni astfel mai ușor, atunci nimic nu este zadarnic!
Ioan Ciprian Moroșanu (8 martie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară, iubito!
E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.
Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.
Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?
Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ți spun?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire solitară
Mai lasa-mi o clipa sa-mi plec un genunchi
Sa-mi spun rugaciunea de seara,
Din lacrimi zdrobite sa fac un manunchi
Ce-l dau sa nu-mi fie povara.
Apoi, daca vrei pe poteci sa m-alergi
Prin vise de dragoste iara,
Ti-oi cere ca somnul din fire sa-mi stergi,
Ca minte in fiece seara.
Imi pun sub genunchi hotarat legamant
Sa mananc numai paine amara;
De-mi fac rugaciunea, un vers sa il cant,
Iar visul incet sa dispara.
Mi-oi face odihna la ceasuri de zi,
De veghe stand seara de seara,
Iubirea furisa ce iar va veni,
C-o mana s-o prind subtioara.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie, dar cu o relevanță mică.
A fost odat'
A fost o vreme-a fost odat'
Când ne iubeam în românește,
În vers puneam suflet curat
Care și astăzi strălucește.
A fost când ne priveam cuminți,
Cu zâmbet de făpturi divine
Și fața blândă n-avea dinți,
În codri-i mai purtau jivine.
Purtam, e-adevărat, joben
Și ne puneam lavalieră,
Iubirea era fond de ten,
Oameni eram în altă eră.
Ne era sufletul prosper
În traiul bun pe jumătate
Și norii picurau din cer
Doar lacrimă de bunătate.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel de ceară
De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.
Pe trupul ce-mi e însuși o povară
Nu șade bucuria sediment,
Pe el nu aș plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.
Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care și chitara va să moară.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gingașă floare
Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingașa ta petală
Și pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopții-mbrățișare
Peste inima-mi rănită,
Ți-aș putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?
Ți-aș cânta cu versul dulce
Să îți fie alinare,
Roua să ți se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ți-aș turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îți fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Și cu doruri parfumată!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutire albastră
Tot mai greu va să fie
Lumea asta dulce casă
Cu principii de hârtie
Și cu zâmbete de coasă!
Un morman de nebunie
Care însăși nu se iartă
Pare-n mulți să reînvie
Povestitul Sfarmă-Piatră.
De ce uită că petrece
Pe pământ doar o vacanță
Omul cel cu sânge rece
Și auto-importanță?
Stă iubirea în cămară
În borcane cu dulceață
Însă fierea - tot amară
Și grimasele de greață.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pomană
DE POMANĂ
versuri Ioan Moroșanu
Mai păstrez vreo trei regrete
Și-un gând bun (de pus în cui),
Viața-mi umblă în șosete
Prin ograda nimănui.
Ceasul se rostogolește
Din amiaz' până-n amiaz',
Dar nu că "Doamne ferește!",
Să mai stea, n-are răgaz...
Bat cu palma peste frunte
Peste-același vechi cucui
Că i-s visele stătute,
Nu mai pot să facă pui.
Leg opinca de izmene
Patru noduri, încruciș,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Ioan Moroșanu - Arc peste timp
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult întuneric
Ce mult întuneric învăluie-n lume,
De el mă învălui și eu,
E răul în clocot și clocotu-n spume,
Iar moartea se plimbă-n cupeu.
Atâtea dihănii fac legi inumane
Ce-aruncă sărmanii în hău
Și râuri de lacrimi se varsă-n oceane,
În rând n-ai mai sta la călău.
Fac lupii dreptate și mieii aclamă
Căci frica în lână le-a stat,
Proțapul e sigla ce-i pusă în ramă,
Iar rama-i la capăt de pat.
Ce plânsete-s, Doamne, în sala de nașteri
Căci cheful de viață e flasc,
Pe cale te-așteaptă uși grele de mașteri
Să intri pe viață la teasc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi...?
Auzi... cum dragostea palpită
În fiecare dimineață?
De câte-i lumea ostenită,
Dar tot respiră drag de viață.
Auzi... cum dragostea recită
Poemul vieții-foileton?
E primăvară-nmugurită,
Harul Scripturii în amvon.
Auzi... cum dragostea ne cântă
În inime la unison
În ochi scăldând lumină sfântă
Și dând putere de Samson?
Auzi... cum dragostea aleargă
Strâmte cărări spre Paradis
Că jertfa sa o dà întreagă
Pentru un colț de Cer promis?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre poezie, adresa este: