Tăcere între file
Sunt floare tristă în ierbar
Păstrând tăcerea între file,
Mai port tristețile umile
Neînsemnate-n calendar.
Pe buze mi-e parfumul stins
Cu vorbe dulci de primăvara...
Ce-ar fi să mai fiu verde iară...
Dar rostul meu e pe veci stins.
Stau strâns grămadă între foi
Îngemănat cu nemurirea...
Ce dragă-mi fu' odat' iubirea
Ce stă strivită în noroi...!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii...
Oameni-s de două tipuri:
Unii triști cu mutre acre,
Alții fericiți, în jeep-uri
Care-și țin acreala-n soacre.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
Despre noi
Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.
Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.
În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.
N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog
Iubire - icoană în ramă
La tine mă rog și veghez,
Tristețea îmi stă ca o scamă
Pe inima goală de miez.
Pe buze un strop de aghiazmă
Ca roua pe floarea de crin
Ce poartă-n petale mireasmă
Mai știe să plângă puțin.
Se-nchină asceți-n pustie,
La Ceruri, ca stâlpii de foc ;
Iubirea și mie să-mi fie
Pe lume o palmă de loc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce stați singuri?
Oameni dragi, de ce stați singuri
Și tristețile vă-mpung?
V-ați împrejmuit cu diguri,
Cum, la voi, să mai ajung?
V-ați decis la-ntemnițare,
La-ngropările de vii,
V-ați turnat plumbi în picioare
Implorând la Cer pronii.
Totul pare că v-apasă
Sufletul zgârcit de frig...
De ce teama nu vă lasă
S-auziți când eu vă strig?
Nu vă puneți sub zăvoare
Al dorințelor tărâm,
Că și galaxia moare
De-aș vrea dorul să-l dărâm!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convulsii
Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...
Gemând durută, printre gene
Varsă șuvoi de ploi de stele
Și toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??
E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Și firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preumblare
Printre stele răsfirate de orgoliul unui nor
A pornit în preumblare nevăzută al meu dor ;
Întâlnind pe cale luna croșetând la amintiri
Îi zâmbi sorbind lumina revărsândă-i din priviri.
-Mă călătoresc întruna să-ntâlnesc iubirea mea...
Nu ai știre de-i pierdută pe vreo răpitoare stea?
Din înalturi vezi departe, poate-mi ești de ajutor...
Mi-aș jertfi zilele toate pentr-o clipă de amor.
-Vezi tu, dorule, ca tine mii de mii au întrebat,
Promițând câte în soare și jurând cuget curat.
Printre stele nu-i iubirea, ci doar rugi și întristări ;
Ea în inimi se ascunde când.. aletgi în depărtări!
Iute fă cale întoarsă, eu te luminez cu drag,
Inimii îi intră-n casă, iubirea te-așteptă-n prag ;
Ieși apoi în nopți senine când voi scânteia din cer
Să îmi spui că-ți este bine și speranțele nu pier!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De minți ori nu
De minți ori poate nu, minciuni există,
Să minți că nu-i așa însă-i păcat ;
Îmi spui că nu mă minți, ca o artistă
Și crezi că-ntr-adevăr, sunt împăcat.
Eu, sincer, dau o notă optimistă
La orice adevăr mai complicat ;
Oricât ar fi de greu, tu mai insistă
Să spui doar adevăr adevărat!
De ai ori poate nu minciuni pe listă
Eu nu vreau să le știu neapărat
Dar viața va părea cu mult mai tristă
Când nu te vei opri din tremurat.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai plecat
Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!
Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?
Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.
Ce greu mă rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,-n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai plecat
Nu pot să cred... chiar ai plecat
Pe drumul de odinioară
Unde - și-i oare un păcat? -
Ne sărutam în seri de vară?!
Cum pasul nu ți s-a lipit
De amintirile brodate
De noi, pe dorul ațipit,
Cu vise alergând departe?
Parcă mai ești și încă-mi spui
Că-mi dai iubirea ta deplină...
Cerul e trist și lună nu-i,
Iar eu iubesc doar o străină.
Ce greu mă rabd, așa stingher,
Plângând a rugă,- n galaxie...
Sunt al iubirii grănicer,
Mai așteptând - încă - solie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu
Mai bine mai târziu decât deloc
Să afli gustul dulce-al împlinirii.
Aproape de soroc - ce nenoroc
Să fii în coada listei omenirii!
Sunt unii mai grăbiți la rezultat
Ce-aleargă explorând o șansă nouă,
Iar alții, însă, nu l-au mai aflat
Și-au pus pe piept mâinile amândouă.
Nu ești nici norocos dar nici perdant
Să fii printre acei loviți de soartă,
Prinzându-ți in extremis post vacant
Atunci când așteptarea-ți era moartă.
Așa vei defini cum ar fi fost
De nu-ți lua prea mult timpul simbrie
Și cât ai fi trăit de fără rost
De n-ar fi fost măcar târziu... să fie.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă timpul
Nu-ți mai ține geana udă,
Chipul nu ți-l întrista!
Dorul e o poamă crudă ;
Pe ram să o lași să stea!
Îți e gura străjuită
De-un oftat necruțător ;
Dă-i, te rog, un zâmbet mită
Chiar de te-a rănit Amor!
Prinși în cuta de pe frunte
Câțiva nori pitesc o stea,
Iar tu vrei să urci un munte
De iubire pân' la ea.
Mâinile-ți frământă-ntruna
Neastâmpărul din gând,
Ești mai mândră decât luna
Care trece luminând.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kilometrul zero
Te-am așteptat la kilometrul "zero",
Ai spus că vii și mult m-am întristat
Când am crezut că pot să fiu un Nero
Și-ncet vaporul meu s-a scufundat ;
Am tresărit când orișice nălucă
Făcea sâ cred că tu cu drag apari,
Stăteam cu inima zgârcită cât o nucă
Și gândurile-mi erau lăutari.
Un bec miop abia răzbea prin ploaie,
Eu orb eram dacă nu te vedeam...
Oricâtă ploaie inima n-o-nmoaie,
Numai să vii! - la Dumnezeu ceream.
Am și uitat de mine într-atâta
De n-am simțit când ploaia s-a oprit ;
Trecut-au ceasuri de când fu clipita
Ce-ai hărăzit-o unui "bun venit"...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă apasă
Când multe mă apasă mai strâns ca într-un clește
Mai am nerușinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejește
Tăiatu-mi-ați aripa să nu mai pot să zbor.
Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!
Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferință călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Și viața mi-au topit-o necugetând să mor.
E tristă seara iară și-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de șoapte
Și toate-s de iubire și doruri ce mă dor.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă seară
Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ți-o-nșiră pe note-un lied
Și ruga la Maica Precistă.
Ți-o spun de o viață și-o lună,
Dorința ce-o dor de un veac
Și toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!
E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Și tot e mai mare ispravă.
Dar poate ce spun te amuză
Și-ți par gărgăuni... Ce să fac?
Mai mușc din covrigul cu mac
Și-n versuri doar tu îmi ești muză.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de Prometeu
Ce tăcere insalubră
Mucezește împrejur!
Ce schimonosită umbră
Deseneaz-al meu contur!
Dorul meu suflat în aur
Brusc s-a metamorfozat
Într-o mostră de balaur
Ce prea mult a ajunat
Și înghite peste poate
Gânduri bune de nimic...
Dac-o fi să mi se-arate
Îl lovesc în ombilic.
Ce tristețe incoloră
Pe pomeți s-a așezat!
Ca smochina sicomoră
M-a ultra-estetizat
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre tristețe, adresa este:
