Gânduri și muguri
Gândurile, de obicei
încolțesc în ferestrele
iernii, odată cu iarba
trezită de un soare plăpând
și timid.
Apoi, gândurile
încet se-nalță,
încep a le crește muguri,
odată cu ale pomilor
primăvara...
Mugurii încep a gângăvi
ca niște copilași,
iar gângăvitul se transformă
în chicote de bucurie,
estompând parfumul
dulce al primăverii...
Se scutură petalele...
rămân și cresc fructele,
s-așează gândurile...
se pârguiesc în cuptorul
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (17 mai 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel limbii române
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Și renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,
Iar de Pronia cerească
Va creea în timp tumult,
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o ascult.
Cel plecat să "rătăcească"
S-o țină obiect de cult,
Iar de poate s-o vorbească
Așa cum o făcea demult,
Limba dragă românească
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaza
De n-ai fi fost,
de unde mi-aș fi tras seva,
lichidul vital?
Aș fi fost un deșert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Ești oaza
Invadată de pace
și lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
și se urcă împreună
cu tine, pe scara
veșniciei spiritului...
poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea-n disperare
Copacul rădăcini înfipte are
În solu-n care falnic a crescut
Și n-a avut vreodată vajnic scut,
A fost mereu lipsit de apărare.
De multe ori să fugă ar fi vrut,
Să scape de teroare-n lumea mare,
Dar n-a putut căci nu avea picioare...
L-au rupt samsarii și a dispărut.
Păduri întregi au plâns de disperare
Sub lovituri de bardă-aprig cnut,
Ar fi plecat departe-n emigrare
Să crească falnice ca la-nceput.
Cum legiuirile ne sunt precare,
Hoția-n țară n-are vindecare.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Vânătorilor
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata crește tot mai mare.
Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.
Ucid cerbi și căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ținte aleatorii,
Iar conștiința nu îi doare.
Sună cornul tot mai tare.
rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul Soare
Speranța-i că voi tineri nu va-ți pierdut
Prin jungla sălbatecă de afară...
Fugiți de umilirea cea amară,
Din truda voastră făuriți-vă avut!
Lăcașul cel mai sfânt vă este-n țară
Unde ale voastre mame v-au crescut;
Așteaptă să fiți de apărare scut
Și-n casă Noul Soare să răsară.
Și dacă veți fi de rele-mpovărați
Să curgă lacrimi Dunărea Albastră,
Să nu disperați, cu toții sunteți frați!
Rădăcina vă tinde către mare
Înfiptă-n inimi sacre de Carpați
Și nu vă poate smulge vântul tare!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
U VĂD CUM GÂNDUL MI SE LIMPEZEȘTE
Eu văd cum gândul mi se limpezește
Și cum speranța de mai bine crește,
Căci piaza-rea din jur am alungat-o,
Iar îngerul de rele mă ferește.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN IUNIE-N PARCURI TEIUL ÎNFLOREȘTE
În iunie-n parcuri teiul înflorește,
Parfumul lui în inimă-mi trezște
Un gând ș-un dor de Clujul studenției,
Emoția o simt în piept cum crește...
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vara asta-n grădină mi-a-nflorit o speranță,
Ca între noi să nu mai fie vreodată distanță,
O îngrijesc și o cresc cu sufletul larg și curat,
Ca vrerea divină, cu noi să fie-n rezonanță.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN CORZILE DE VIȚĂ SEVE DULCI PORNESC
În corzile de viță seve dulci pornesc
Spre mugurii-nfrățiți în rod, ce cresc,
Eu văd și simt cum soarele-i preface
În elixir de viață, dar dumnezeiesc.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TREZEȘTE-TE OMULE DIN GREAUA TA BEȚIE
Trezește-te Omule din greaua ta beție
În care te afunzi cu propria-ți inerție
Și aripi largi să-ți crească în zborul spre menire,
Că tot ce e creat pe lume se datorează ție.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-APROPIE TIMP CÂND VIȚA-NCEPE SĂ RODEASCĂ (Rubaiat)
S-apropie timp când vița-ncepe să rodească,
Să cadă ploi, ca bobul mai mustos să crească,
Ca toate relele din lume să le-nnecăm în vin
Și îngerii celești pe Bachus să-l slăvească.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia seama cum spre primăvară vechea ceapă-ncepe să-ncolțească,
Ca din putregăirea ei fetidă frunza verde să îi crească
Ș-atunci putea-vei înțelege, că viața este un perpetuum
Ce-ți dă speranță de-nviere când Thanatos vrea să te răpească.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN ORAȘUL CARE NU CUVÂNTĂ LINIȘTEA DOMNEȘTE
În orașul care nu cuvântă liniștea domnește,
Pe înguste străzi, pe margini firul ierburilor crește
Și acolo pacea-i sfântă, grija zilnică dispare,
Dar în el ca să trăiască, nime-n lume nu dorește.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPIC BĂTUT DE ARȘIȚELE VERII-N LANUL DES DE GRÂNE
Spic bătut de arșițele verii-n lanul des de grâne
Din mirabilul tău snop se zămislește sfânta pâine,
Roagăte plugarule ca boabele întregi să crească,
Hrană să ne fie-n ziua cea de astăzi și de mâine.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la creștere, dar cu o relevanță mică.
CÂND SPRE APUSUL VIEȚII PĂMÂTEȘTI REGRETELE TE COPLEȘESC
Când spre apusul vieții regretele te copleșesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ți mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
MĂGARUL VREA SĂ SE EXPRIME, DAR NU ȘTIE SĂ VORBEASCĂ
Măgarul vrea să se exprime, dar nu știe să vorbească
Ș-atunci ca recompensă început-au lungi urechi să-i crească,
Mai bine să perceapă de i se pune-n cârcă vreo povară
Și dâca să-i devină manifestă, să nu mai slugărească.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul lunii
Cornul argintiu al lunii
l-ai văzut și tu vreodată,
arcuit deasupra lumii?
Eu l-am văzut în astă seară
când am trecut la Copșa-n gară...
Am crezut că-l vezi și tu,
chiar în clipa de acu
sau în următoarea clipă,
când f âlfâiai ca o aripă
udai florile-n balcon,
cu apa rece din bidon,
cu gestul fin de domnișoară
puneai rufele pe sfoară...
Luna crește ori descrește?
Cornul ei se primenește
privindu-se mândru-n oglindă
sub lampa chioară prinsă-n grindă.
Luna crește sau descrește?
Pentru cel ce o privește,
bine este să știe
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (9 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîviere
Aud cum crește iarba
sub plapuma de frunze,
aud și mugurul
plesnind pe ram.
E semn divin
că primăvara
așteptată de un an,
apare dimineața din senin.
Venirea ei este vestită,
de-un Soare tânar
cu zâmbet larg de raze,
lucind pe cerul neted
de cobalt.
E timpul când se nasc peome
și visele uitate-n iarnă
se-mplinesc,
iubiri care s-au stins
se regăsesc,
patrund în suflete timide,
ca razele de soare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotul (Gazel)
Departe tunete răsună,
Dispare-ncet clarul de lună
Și-n următoarele minute,
Avem de a face c-o furtună.
În clopotnița cea veche
Clopotul în dungă sună,
De ce clopotul îl trage,
Clopotarul are să ne spună:
Că după-ncetarea ploii,
Iarăși vine vreme bună,
Dar în grădina neprășită
Iar va crește mătrăgună...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre creștere, adresa este: