Ioan Hapca despre noapte

Iarnă

Vine-o vreme ce alungă
şederea cocorilor
şi aşterne o noapte lungă
înaintea zorilor
făcând loc să mai ajungă
din penumbra stelelor
raze să străpungă
noaptea înfrigurărilor
de iarnă îndelungă.

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumn deşteptător

Parcă-ţi vine greu să crezi
cum văd ochii faţa brează
când un pumn de stele verzi
noaptea minţi-i luminează.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visător

Cuprins de melancolie
a privit la bolta nopţii
jinduind la veselie
şi-a decis să-şi schimbe sorţii
vieţii lui, în poezie.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te dar...

Deşteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ţi din neant ţintuirea privirii
Şi vezi înspre ce-ai avansat;

Se apropie încet cetăţile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Şi drumu-i bâcsit de scaieţii tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.

Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-şi topesc raţiunea,
Aurora adoarme şi seara lucrează,
Înspre zori ce-şi ascund acţiunea...

Cocoşi nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viaţă durează
Şi viaţa-i cuprinsul advers.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Învaţă-ne* să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!" Ps.90,12

Orice răsărit de soare
Pe care-l nesocoteşti,
Este-un fel de demascare
A nopţii ce o trăieşti
Şi-un apus, în depărtare,
La care nu te gândeşti.

epigramă de Ioan Hapca din Hrană pentru suflet
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aşi bucura de stele

Nu m-aş bucura de stele
dacă acestea n-ar avea
o aşa lumină în ele,
nici nu aş putea vedea
frumuseţea lor divină
dacă noaptea n-ar şedea
ca un sfeşnic să le ţină
vie splendida lumină.

epigramă de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o zi-au putut să-i vadă

Încă o zi-au putut să-i vadă
ochii truda-i în zadar
şi să uite de amar
toarce-un vis dorind să-i facă
nopţii vesele un dar,
lăsând inima să-i cadă
într-o nouă ambuscadă
dintr-un labirint stelar
de pe-a ochilor arcadă.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu poţi... Tu eşti...

Tu poţi fi un drum pe care
Paşii vieţii rătăcesc,
Dar şi-ale vieţii picioare
Ce drum bun şi drept croiesc.

Tu poţi fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-şi prelucrează.

Tu poţi fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.

Tu poţi fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-şi devastează,
Ori o adiere care
Vieţi pustii restaurează.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela să mă judece

Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-şi legăna arcuşul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-şi tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine şi mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse şi aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut şi mi-a măsurat atent dimineţile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret şi-n surdină nopţile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conştiinţa,
Cine-mi limpezea în foc şi în dragoste cunoştinţa
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit şi m-a ferit de prăpăstiile morţii
care-mi pândeau cu lăcomie paşii pe cărările vieţii,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saţ paşii inimii în viaţă,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Gânduri, sentimente, fapte,
Lucruri dragi şi trecătoare,
Cum să fac cu ele oare
Ca în trecerea prin "noapte"
Să le fac nemuritoare
Şi în "Zori" să-audă şoapte
Dulci şi îmbucurătoare?

O, le fac pe toate roabe
Ascultării de Hristos,
Lepădând orice "podoabe"
Şi comori de-aici de jos,
Ca să-adun câteva "boabe"
În "Grânarul" luminos...

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărţuit de toate cele

Hărţuit de toate cele
S-a culcat cu o lacună
pe o mare de belele.
S-a trezit urlând la lună
îngrozit de-atâtea stele
ce-i sclipeau o "noapte bună"
de uitare printre ele.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rod al Marii Îndurări

Sunt un nor de stări profunde
Cernând raze de lumină
Într-o noapte cristalină
Care taine mari ascunde
Despre Zorii ce-au să vină

Şi cât picură secunde
Înnoind templul de tină,
În divin să se afunde
Tot răstimpul, să devină,
Viu când "trâmbiţa " se-aude.

Şi din nor de stări şi stări,
Abur risipit în ceaţă,
Adunat din depărtări,
Voi fi-n "Zori" de "Dimineaţă"
Rod al Marii Îndurări.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium şi înşelare

Omule, câtă înşelare
Este zbuciumatu-ţi umblet!
Fugi prin viaţă atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viaţa timp nu are
Să ţi se îmbibe-n suflet
Cu măreaţa ei splendoare!

O, de-ai căuta Lumina
Şi-ai trăi cum ea te învaţă,
- Mai prezent în propria-ţi viaţă-
Viaţa ta ar putea să fie
Far în noapte şi făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veşnicie.

Dar cu inima-ţi haină
Zbuciumată pentru glie,
Viaţa scurtă o să-ţi fie
Însă zbuciumu-o să-i ţină

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (7 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte când iubirea...

Într-o noapte când iubirea era stea îndepărtată
Şi lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Iată, din văzduh răsună cânt de-o Veste Minunată
Şi-o Stea nouă înghite noaptea, când pe boltă se arată.

Iosif şi Maria bat, ca străini, din poartă-n poartă
Însă rece-i orice casă şi-omenia-i îngheţată;
Bunătatea-i vestejită, mila-i parcă sufocată,
Îndurare nu-i nici unde şi iubirea parcă-i moartă.

Dar Lumina Se coboară în sublimele-i cântări
Care umplu tot văzduhul din Înalt şi până-n zări
Şi păstorii vin la Taina Minunate-i îndurări
Care vine de Tatăl cu-ale Lui binecuvântări.

Vin şi Magii, de departe, plini de daruri, să se închine
Celui care-A fost şi Este; A venit şi iarăşi vine...
Proorociţa Îl preamăreşte glăsuind Taine divine...
Simeon, mânat de Duhul, Pruncul Sfânt în braţe-L ţine

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sanda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas sufletesc

Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Şi încalec pe visul semeţ ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este şi vine.
Smâcesc din frâie şi dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puţinul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Şi îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă şi gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieţii e-o pură visare
Şi vânt adunat pentru bunul rămas.

Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit şi prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic şi mare impas.

poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un freamăt blând

Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână şoapte
Ce-n "noapte"-s greu de desluşit
Şi gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbuşit:

- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!

Ne vom ţinti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruinţă
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credinţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În subteranul vieţii

În subteranul vieţii

Mai scurtă este ziua, lumina-i tot mai mică
Şi stinsă-i este flacăra-n uitare,
Trăirea-i mai cu ţepi şi inamică
Iar viaţa e o luptă tot mai mare,
Murind în robi ce nu-ndrăgesc nimică.

În subteranul vieţii mor ortaci
Urmând pe calea lor cea oarbă
Şi-"oşteni" cu mâna pe trăgaci
Aşteaptă noaptea să le-o soarbă,
În umbra "stelelor", buimaci.

Se pare că-ar mai creşte "iarbă"
La "umbra marilor copaci"
Şi inima-ar dori să fiarbă
În duhul celor mai "săraci"
Dar Flacăra-i nimică, în ochi de lume oarbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Betleem în miez de noapte

La Betleem în miez de noapte
Iată s-a făcut lumină;
A sosit pe neaşteptate
Însăşi Gloria divină
Ce din vremi îndepărtate
Aşteptată era să vină.

Îngerii străbat Cetatea
La păstorii din câmpie
Şi la cei care "Dreptatea"
Aşteptau din cer să vie
Pentru-a ne preface "noaptea"
Într-o "zi de bucurie".

Tot văzduhu-a îmbrăcat haina
Sărbătorii minunate
"Untdelemnul" şi "făina"
Sunt din Ceruri revărsate
Căci a răsărit Lumina
Să Domnească peste noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperativul edificării

Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepţii în ce sunt
Şi lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.

Adâncul se-aprinde şi zboară
Lumină înaltă cerând
Şi zborul din fumuri coboară,
Cenuşa-n lumină cernând,

Iar cerul senin îşi separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit în jur

Mă uit în jur şi "mă crucesc"
Şi-aproape nu ştiu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Şi adevăruri ce stropşesc
Chiar sufletul în care şed,

Mă întristează bucuria
Şi zâmbetul nepăsător
Al celor ce-şi ţintesc privirea
În bunul şi-n puterea lor
Şi mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,

Cu nedreptăţi ce îndreaptă sorţii
Atâtor minţi şi vieţi credule
Îndreptăţind în mari proporţii
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porţii
Iubirii tari şi incredule...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!