Soarele s-a ivit strălucitor de prospețime, de tinerețe și se înălța biruitor în seninătatea cerului.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar dacă la arătare era tot Safta de mai demult, scobâlțise totuși și ea în puteri, în cele care nu se văd pe dinafară. începea să fie mai uitucă, greșea adeseori la numărat când trecea de zece, amesteca numele nepoților, îi lua pe unul drept altul, uita căruia i-a dat de mâncare și căruia nu. Dar poate și alta mai tânără în locul ei nu s-ar fi descurcat mai ușor între atâta puzderie de copii!
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul părea că nu mai bate, nu mai mișca nici o buruiană uscată, dar era încă viu și ardea obrajii
tineri, ca o flacără nevăzut de subțire.
Câteva zile soarele nu se arătă din bolta sură și neclintită. în lumea aceea mohorâtă, nu-i venea
nici unui fecior de la coarnele plugului să cânte; întinderile lanurile, luncile, dealurile păreau, nu
știu cum, ca de fier. Parcă toate răsuflau încă a iarnă.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul boului romanița mare cu nasturele de aur în mijloc, cu
petalele albe împrejur; garoafa sălbatică, cu tulpina înaltă, cu floarea roșie puțin învoaltă; sânziene
galbene și albe cu ciorchinele lor de floricele gingașe; iarbă înspicată, mirositoare, toate își arătară
podoaba în lumina cea tânără.
Cât bătea ochiul se întindea marea de verdeață a luncilor. Mireasma tare, sălbatică a zecilor de
ierburi și flori felurite, amețea ușor, ca o băutură nevăzută, pe cosașii care se înșiruiră în lunci, și
începură să se legene, aplecați, în urma coaselor.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, la spatele casei, era grajdul și șura, sub același acoperiș vechi de paie, cârpit pe alocuri.
Era o clădire largă, cu streașina până jos, cât se putea ajunge cu mâna. între casă și grajd mai era un
șopron pentru car și plug și alte unelte de-ale gospodăriei și o grămadă de lemne, vârfuri rămase din
iarnă.
La spatele șurii era grădina, cu mulți pomi bătrâni și tineri, cu delnițe întregi de legume, de
porumb, de cartofi, de sfeclă pentru vite, de lucernă și trifoi. Se părea că strămoșul care a împlântat
mai întâi aici parul, a putut să îngrădească pământ după plac.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Agârbiceanu despre tinerețe, adresa este: