pe coala albă
fluturele musafir
citind poemul
haiku de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcinile pământului
Rădăcinile pământului
scormonesc în fiecare dintre noi -
Mă simt din ce în ce mai singur
în mijlocul tuturor;
Te-am recompus cu fiecare gând,
te-am închis în fiecare vers
până te-am uitat definitiv...
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
moțata pe cuib:
ea un ou, eu un poem
în același timp
haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
numai trei versuri
din cuvinte alese -
fereastră spre cer
haiku de Ion Untaru (2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt acela
Eu sunt acela care cântă
O datorie de Poet
Tributul unui zbor ascet
Pierdut cu fiecare trântă
Iar salturile înspăimântă
O viziune de cadet
Pe care poate un profet
O vede cu aripa frântă
Și păsările care cântă
Apusurile violet
Sunt numai lacrimi, un buchet
Al celui ce binecuvântă
Eu sunt acela care cântă
O datorie de Poet
Când trece luna prin brădet:
Un zbor de Poezie sfântă!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată armonia
Luna pe verandă
Gânduri dau buluc
Birul pe ofrandă
Capul pe butuc!
Sevele din oase
Poartă handicapul
Zidurile groase,
Nu le spargi cu capul!
Câtă osteneală
Cheltuie un faur
Să dea la iveală
Doar un bob de aur!
Fețele plecate
Fiecărui zbor
Drumurile toate
Duc la un izvor
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de ion.untaru@yahoo.com
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puntea
Mi-e dor de-o poezie bună
La care se ajunge greu
Iar oboseala ca arvună
Nu este-n sine,-un minereu;
Invidiez pe cei cu har
Că nu le pune nimeni frână
La tot ce-au scris și scriu. Măcar,
Că judecata se amână.
Dar e ca peste tot o lege
Pe care nu poți s-o ignori
Și cine-o calcă, se alege
Cu cea mai grea dintre rigori
Căci sunt, există. Nu se poate
Să fi murit toți cititorii
de poezie. Cum socoate
nu'ș care critic, apriori.
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul orb
Lupii verii nesătui
Mișună că sunt destui
Vârful crestelor abrupte
După pradă să se-nfrupte
Într-o țară-a nimănui
Versurile dintr-o strofă
Urcă scările în top
Încât fiecare clop
Îl umplea o catastrofă
Amintind de-un alt potop
Cu ciocanul și cu dalta
Parcă-alergi dup-o statuie
Care e și parcă nu e
În muzeul de la Malta
Bine potrivită-n cuie
Într-un bloc amorf de piatră
L-am văzut pe sculptor orb
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primarul, secretarul și Tăbârcă
La Mărginime de Sibii
Scriam, mai tânăr, poezii
Că poposeam ades la bar
Și mai ciocneam câte-un pahar;
Sau mai ales după chenzină
Cu vinovații fără vină:
O țuică azi și mâine alta
Că știți voi: avea pește balta!
Când fu cu gripa aviară
M-au dat de la serviciu-afară
Că vindeam pe veresie
Și credeam că nu se știe:
Formol, vaccinuri și pastile
Și toate astea mie mi le
Cu toții, puseră în cârcă:
Primarul, secretarul și Tăbârcă
[...] Citește tot
pamflet de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am visat azi noapte, boier Nicolescu
te-am visat azi noapte boier Nicolescu,
pajul poeziei și purtai un fes cu
fir țesut din aur și aveai aură
în cea mai valahă din cronici trăsură
branduind arome cum e vinul vechi
slove ce răsună noaptea în urechi;
treceai ca un conte prin mulțimea care
se adunase toată
(în istorii gloata rămâne o gloată!),
fără felinare așteptând să vină
buzoianul care arde în lumină;
împărțeai stropite cu sângele sfânt
visuri, anemone, pacea din cuvânt
ca un pom din care culeg întruna poame
să nu le mai fie niciodată foame,
să nu le mai fie niciodată sete
semn că au trecut de partea ta poete
orice frumusețe nu e frumusețe
dacă nu le dă tuturor binețe!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parveniții noștri
Câte trape și atrape
I-au făcut pe mulți să scape
Din țesuturile legii
Și noi tot răbdăm ca blegii
Patrioții de duzină
Cei născuți în limuzină
Și cu body-guarzii în spate
Plini de conturi camuflate
Le-a crescut burta. Și gușa
Că se înfig precum căpușa
Și declamă demagogii
Elocința lor ca dogii
Cum își apărau poeții
Fala stinsei lor Veneții
Cum să faci și cui să ceri
Să ne scuture de granguri
Ahtiații după ranguri
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Plouă noaptea cu parole
După amiază de doi bani
Când zvârl în jurul meu cu vise
În urbea în care mie mi se
Întinde o cursă peste ani
Înfloresc grădina merii
Sângele a porins să fiarbă
Cu neliniștea din iarbă
Și cu ciutele tăcerii
Cărăbuși și libelule
Într-o țară unde hot
Curge timpul îndărăt
Și mă caută patrule,
Cer un ultim armistițiu
Sub castanii de aramă
Und dau timpului vamă
Rimele de exercițiu
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui neavenit
Când scrii strofă după strofă
Și tot ce scrii e-o catastrofă,
De ce nu pui elanului căpestre
Măcar până faci rost de ceva... zestre?!
epigramă de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă cu poezie
Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș
Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform
Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină
Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie, dar cu o relevanță mică.
La ceas târziu
La ceas târziu, trecut de unu
marți, decembrie întâi
mi-atârn cu noaptea de lămâi
întâi clopul și apoi zăbunul
Reverberează lung ecoul
ca o feștilă somnolentă
un iz dulceag de fân și mentă
îmi îndulcește blând hubloul
Muze sau himere, fente
fac luând în stăpânire
lumile cu mii de fire
bărăganele tangente
Și totuși lent o reverie
Îmi cucerește ambientul
pe care iată n-am talentul
să îl transpun în poezie
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sponsorului necunoscut
În somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puțină pâine
Și-aceeași falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine!
Și lumea merge mai departe
Că n-are cum să stea pe loc
Și tot mai greu se scrie-o carte
Și nu se vinde mai deloc
Adesea rafturile-s pline
Și doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă,
Nimic nu merge de la sine
Și totuși ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Și să despice-n patru părul
Că sunt nebuni de poezie
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din vol. Vestitorul, 1999
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacol fără impresar
Stau la geam și vând tutun
Asortat cu o vodcă proastă
Un nebun, când eu compun
Poezie, și cu-o babă
Ceartă-se că ar vrea să bea
Pe creițari sau datorie
De-ar avea de un' să-i ia
O poșircă străvezie;
Îmi pierd timp, îmi pierd și nervi
Dacă trece-un zurbagiu
Pentru care ceilalți, servi
sunt. Ca și eu tarabagiu.
Trudă lungă, lungă, lungă
Precum sclavii pe plantații
Doar rachiu, tutun și ciungă
Pe cari dau bani de-generații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când punea mâna pe pix
Poezii de trei parale
Înclinau balanța-n jos:
O rețetă cu mult sos
Când îi dai drumul la vale;
Când punea mâna pe pix,
Se credea un clasic verde
Ghinionul care pierde
Gloria la punctul fix
Vinovat ca un sindrom,
Înghițea la nopți și zile
Aspirine și pastile
Și iar apărea c-un tom!
Dar în urmă numai praful
Se-așternea în strat subțire
Peste cruci în cimitire
Manuscrisele cu vraful
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șeful ăsta, om ciudat
Ca-ntr-o veche poezie
Vorbele, cuvintele
Să știți că Arvinte le
Și re-scrie și pre-scrie
pentru șeful. Să se ducă
La ședință, una mică
Unde capul de somn pică
Făcând,, poc" precum o nucă:
- Șefule, te știu abil
Vezi că vine și ministru'
Dar să taci fiindcă sinistru'
E din fire cam labil.
Nu te vânzolești în treabă
Nu te-așezi în primul rând
Dacă-njuri, înjuri în gând,
taci. Numai dacă te-ntreabă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre poezie, adresa este: