Tristețea - iubire retrasă în cochilia gândului.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea, o pânză de păianjen în care ți-au fost prinse amintirile.
aforism de Ionuț Caragea din Căutătorul de amintiri (7 septembrie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Suntem acordul fin de tristețe pe spiralele galaxiilor și naufragiul din largul ochilor lui Dumnezeu.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești, îți strângi speranțele în cămăruțele inimii. Când nu ești iubit, îți strângi tristețea în podul palmelor.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloana infinită
acceptă-mi mângâierea, renunță la-ntrebarea
ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi?
acordă-mi doar o șansă și vei simți schimbarea:
o nouă aventură în fiecare zi.
nu vreau să-ți fie teamă, nu vreau să mai fii tristă,
mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut,
privește înainte, speranță mai există,
pot spune că idila abia a început.
promit, ne vom atinge și vom clădi iubirea,
coloană infinită cu palmele pe cer,
și vom culege stele, să le simțim zvâcnirea
când inimile noastre nu vor avea reper.
și sper c-o să petrecem de-a pururi fericirea,
din șoapte și săruturi mereu ea va-nflori,
și-o să te mirui tandru și-agale cu privirea,
scăldată-n curcubeie și lacrimi albăstrii.
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
Dacă și niciodată dacă...
dacă greșești îți prelungești viața cu o părere de rău
dacă ești trist îți prelungești viața cu o lacrimă
dacă întâlnești un străin pe stradă
îți prelungești viața cu un surâs
dacă îți mai aduci aminte
de lucrurile frumoase din trecut
îți prelungești viața cu o visare
dacă ai încredere în oameni
îți prelungești viața renunțând la orele fixe
dacă ții la prieteni
îți prelungești viața cu o strângere de mână
și o vorbă spusă din suflet
dacă ai speranță îți prelungești viața cu o posibilitate
dacă ești conștient că totul este posibil
îți prelungești viața cu o alegere bună
dacă ești credincios îți prelungești viața
cu un crez și o rugăciune
dacă ai căzut îți prelungești viața
ridicându-te din nou
dacă te lovești de un zid
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (23 decembrie 2010)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festina lente
năucitoare clipe, poeme indecente
aceasta este viața, un vis: festina lente
calvarul cu cocoașă, copita de argint
cu fiecare vorbă încerc să nu vă mint
cu fiecare scrâșnet un gând se domolește
în fiecare faptă o moarte mă păzește
aceasta este viața, un vis: memento mori
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii
la margine de cale doi oameni se iubesc
privindu-i cu tristețe, și eu îmbătrânesc
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorțișoară
nu-mi place nici izbânda pe calea cea ușoară
aceasta este viața: de gustibus; nu-ți place?
trăiește altă viață sub altă carapace!
și crucea, ce e crucea, și ce poteci arată?
poteca spre vecie și cea spre niciodată?
și care dintre corpuri va arde-n crematoriu?
și lumea, care lume trăiește-n purgatoriu?
aceasta este viața, un veni, vidi, vici
o scurtă nebunie cu dragoste și vicii
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albu-acesta nelumesc
Firele de păr tot cresc,
Ca pădurile pe munte,
Cu tristețe le privesc
Cum devin, pe rând, cărunte.
Mi le smulg, c-un gest hilar,
Dar apar, din nou, mai multe,
Orice-aș face, e-n zadar,
Părul nu vrea să m-asculte.
Capu-ntreg, de mi-l vopsesc,
Mi-l trădează pieptul, barba,
Firele de-acolo cresc
Mai obraznic decât iarba.
Pân' la urmă, mă opresc,
Peste brazi se-așterne neaua,
Albu-acesta nelumesc
A căzut, din cer, ca steaua.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (20 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al șaptelea râu
există șase râuri care separă
infernul de lumea viilor
și un al șaptelea râu
care-mi izvorăște de sub tălpi
și mă poartă spre lumea veșnică
a lucidității creatoare
dar râul acesta se întoarce
uneori în amonte
îmi gâdilă ușor tălpile
cât să le ridic
apoi, ca un prestidigitator
îmi intră pe sub piele
și circulă pe același drum cu sângele
îmi intră prin creier
prin inimă și prin plămâni
pentru o clipă se oprește
lângă sufletul meu trist
ca o salcie plângătoare
și oftează
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjenul
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Acuma este tristă la fel ca alte mame
ce și-au pierdut copilul atât de mult iubit
și care mai zâmbește doar între patru rame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
În case se întâmplă atât de multe drame;
Ferestrele și ușa de dor au amuțit,
Păianjenul, la colțuri, compune caligrame...
Privesc o casă-n care un om a locuit,
Pe haine și pe paturi e plin de praf și scame,
Iar florile din glastre, de sete, au murit;
Păianjenul se teme că va muri de foame...
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat - Ediția a doua (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Best friends
începutul este întotdeauna cel mai frumos moment
aș vrea ca viața mea să fie un amalgam de începuturi
reconstruite într-un monument
gravat de promisiuni
și de săruturi
am plâns când inima s-a frânt în două părți
eram proscris să bântui pe oceane
în mijlocul acestor hărți
Ahab visând în hăul
gropilor Mariane
sfârșitul este întotdeauna cel mai trist moment
rămâi cu mici frânturi din începuturi
iar timpul lasă durerea ornament
ascunsă după măști și scuturi
te port medalion
first end
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuiesc în casa cu multe ferestre
Locuiesc într-o inimă
Mă numesc Ionuț și-mi place să privesc
În fiecare dimineață
Lumea
Cresc
Sunt suflet mare
Acum vreau să iubesc
Îmi întind degetele dincolo de ferestre
Aici toate camerele-s nelocuite
Triste
Câteodată nu pot sta locului
Încerc să zbor
Dar mă lovesc de gratii
Și visurile dor
Mă trezesc
Locuiesc într-o celulă
Aștept grațierea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile necitite
atâtea cărți necitite
ele sunt cele mai triste morminte
atâtea vieți, atâtea pilde
atâtea mistere
de folos nimănui
în timp ce oamenii caută
doar un ascunziș mai bun
înlăuntrul propriilor ruine
în care să-și depoziteze
frica, neputințele
și alte înjositoare secrete
chiar și lacrimile care se întorc
din drumul lor firesc
otrăvind fântânile iubirii
atâtea cărți necitite
atâția scriitori care au ratat
învierea la mustață
când două mâini nevăzute
au atins coperțile
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul plângerii interioare
Imaginează-ți sufletul tău trist din cauza anilor de detenție și singurătate, rugându-se în genunchi la zidul plângerii interioare. Rugându-se pentru tine. Toată viața i-ai oferit pe sub ușă porția zilnică de promisiuni, minciuni și iluzii. Tu l-ai ispitit uneori cu un pahar de vin, o țigară sau chiar un om de ocazie. Sufletul tău nu s-a hrănit cu nimic din toate acestea și a îmbătrânit. El nu a fost niciodată liber, nu a vizitat alți prieteni, alte iubiri și nu s-a întors niciodată acasă cu alt suflet de mână. Tot ce a făcut a fost să privească din când în când lumea printr-o fereastră cu gratii. Acum, când ți-e frică de necunoscut, îți întrebi sufletul dacă mai există salvare, dacă se mai poate schimba ceva, dacă măcar pe lumea cealaltă vei fi fericit. Dar sufletul tău tace și privește zidul mucegăit la care s-a rugat toată viața. Îi este greu să se despartă de el.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te închini
prostia nu-i o armă, e scutul de oțel,
toți sfinții în cazarmă te-așteaptă la apel,
durerea nu-i o cale, de nu știi să o porți,
bei vinul din pocale și îi jelești pe morți.
ideile-s corupte, cuvintele-s murdare,
iubiri cu haine rupte, atac și apărare,
o viață-ntâmplătoare nu-ți va grăbi clemența,
de cauți ajutoare, te bântuie... demența.
trecutul te inspiră, prezentul te-amăgește,
când firul se deșiră, durerea-i ca un clește,
te-ntrebi ce o să vină, ce vine nu contează,
pe dâre de lumină credința delirează.
ehei, umanitate, a câta oară scriu
cuvinte aruncate ca lutul pe sicriu?
durerea nu-i o cale, de nu știi să o porți,
bei vinul din pocale și iar te-nchini la morți.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pată de culoare
poetul e în vervă și verva e poetul,
ce oare îi rezervă din ceruri alfabetul?
deschide cartea groasă cu foile virgine
și scrie epopeea tiparelor aldine.
ce titlu să îi pună tristeții fără nume?
pe care dintre muze, în vers, să o sugrume?
poetul e în vână și vâna e poetul,
și sângele ne spune: acesta e profetul.
durerii nu-i va pune cea mai frumoasă mască
și foamea ancestrală n-o va hrăni cu pască,
și lacrimi el va curge, ca să sfințească glia,
din negurile vremii îl strigă România.
fiți gata, e momentul, să vină sfânta moarte,
din tainițele nopții se-aude, de departe,
un scâncet de copil și-un urlet decibelic,
și inima oftează în spațiul interbelic,
și Luna își arată cadavrul pe fereastră,
o palidă făptură ce intră-n casa noastră.
poetul e pe moarte și moartea e poetul,
și veșnic, peste toate, își pune epitetul.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și câte ar mai fi de zis
revino să ne fugărim în holdele de grâu
răsare-soarele-răsare-apune
dragostea pe-obrajii tăi subțiri curgând lapte și miere
revino să te strâng cu brâul cerului pictând
pe fața ta de freamăt și suspine
revino să cântăm din mandoline
și chiar de brâul Maicii Domnului renaște
brâu de Cosânzene
în părul tău cernând fulgi de culoare
revino să te strâng de buze
să-ți suflu-n palme buburuze
a Făt-Frumosului mireasă
revino să ne fugărim în lanul de porumb
să fim din nou copii
cu brâul vântului să te opresc pentru o clipă
c-un sărut să te-nroșesc
și câte ar mai fi de zis Lunii
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pricep
atâta iubire zace în sufletele rătăcite
pierdutele cuvinte, pagini scrise în zadar
nu mai pricep cum inima s-a înțărcat
de sângele ce plânge
scurgându-se în zborul de cântece și vise
n-am habar
poți să mi-aduci iubirea smulgând aripi furioase
te cuibăresc în palmele căuș ce se ascund sub pene
nu știu ce să mai cred, iar amintirea cerne
lacrimi în culise
greieri dezgoliți de cri-ul amurgului
grăbit în noaptea de păcate
nu mai pricep, nici licuricii nu mai au lumină
poți să-mi aduci regina-nopții în grădină
privind-o să mai sper când vântul eliberează șoapte
nu știu ce să mai cred dacă-am crezut vreodată
că liliacul va înflori
la tâmpla ta înstrăinată
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Caragea despre tristețe, adresa este: