Cei mai frumoși ochi dintre toți ochii sunt ochii care plâng de fericire!
Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânset și tril
Și dacă-n călimară cerneli n-or să mai fie,
Inima mea îți cântă, un tril de ciocârlie!
Iar de stiloul scrie de plânsetul din noi,
Te rog, poete, vino, dă ceasul înapoi!
"O călimară, un stilou, un ceas?
Un clopoțel, lipsit de glas?"
De', clopoțelul e lipsit de glas
Și-n călimară lacrimi au rămas,
Stiloul scrie astăzi, pentru noi:
Vă rog, nu plângeți, dați ceasul înapoi!
poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.De amintirea-ți plânge, iar plânsul ți-e-n azur,
Nu știi că în iubire nu merge totul șnur?
Ci bate-te, încalte, cu clipele-ți ciuntite
Să-ți schimbe-n primăvară momentele-ți iubite!
catren de Iulia Mirancea (26 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât am fi de fericiți, în sufletul nostru nu este poezie mereu! Dar, în poezie, întotdeauna, este sufletul nostru, întreg! Chiar și atunci când plânge!
Iulia Mirancea (25 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te plângi că pierzi, dacă nu aperi ce iubești!
aforism de Iulia Mirancea (18 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dincolo de plânsul nevinovăției și mai ales, de vinovăția amărăciunii, există întotdeauna un piedestal divin, pe care ne putem așeza speranța!
aforism de Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Streiule..., Streiule...! (comemorare eternă)
Streiule cast, ce cobori din cuvânt!
Streiul meu bun, ce răzbești dintre munți!
Și voi, făpturi dragi, ce, din veci, dăinuiți
De-a lungul, de-a latul Streiului sfânt!
Sunteți în mine, cât sunt și, cât nu voi fi!
Sunteți locurile pure ale acestui Pământ!
Pe Pământ, nu e frumusețe mai pură
Nici șoaptă mai caldă, tăcere mai sfântă...!
Pe Pământ nu e plânset, de dor, mai durut!
Streiule cast, ce ai fost, ești, vei fi
Nu te-am uitat, niciodată, Streiule bun!
Ai fost sensul meu, cât am fost... pe Pământ...
Streiule... Streiule... cât mă dori, când te cânt...
poezie de Iulia Mirancea (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt Raisa
Eu sunt Raisa, fata de pe coline...
Tu, cine ești? Tu, om... Om bun de lângă mine!
Ochii îmi sunt căprui și-n ei, privirea blândă...
Și-n piept se zbate -auzi?- o inimă arzândă!
Cosița-mi este lungă, cu unduire-n fir,
C-așa mi-o dete maica... măicuța din Izmir!
Ieri, m-am jucat puțin cu părul tău bălai...
Al meu e negru...! Iubire, putea-vei, deci, să-mi dai?
Trist e zâmbetul meu, dar poate să te-aline...
Pe tine, ce te doare, omule bun, ți-e bine?
Departe plângi de oameni... Să nu te vadă ei?
Hai, vino, sunt Raisa, Raisa de pe chei!
De-ar fi ca a ta lume mâine să nu mă vrea,
Căci ochii-mi sunt prea mari și-adâncă-i ființa mea,
Chiar de nu-ți plac, mă lași, în tine să m-ascund?
Căci sunt Raisa... Raisa de pe prund!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (13 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație... printre rânduri!
Bântuie-n mine mii de gânduri
La tot ce-a fost cândva, demult...
Citiți-mă, doar printre rânduri:
Cât v-am iubit și... nu de mult!
Prin alte lumi cutreierând
Mi-a fost alean de dumneavoastră...
Regret a fost la mine-n gând
Și-n cugetu-mi... risipa noastră!
Adastă-n mine tot ce am strâns...
Tot ce v-am luat și ce v-am dat,
Silfida-mi ființă mi-e nod de plâns
Și-n dumneavoastră a evadat!
Cât timp avem să ne certăm...
Fără să știm: cum și... de ce?
Dar, printre rânduri... ne iertăm?
Urmașii-or să ne judece?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (26 octombrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai mințit
Te-am "întrebat" adesea (mai știi?), de mă iubești,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greșești!
Tăceai, mă chinuiai și, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai mințit?
Te supărai pe mine, mă dojeneai și, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ți voi fi puntea și gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?
Eu, despre cerul de Brăești ți-am povestit...
Tu, una îmi spusesei și, alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce și venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu murim, noi nu plecăm
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învățat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu țara ni-i vină!
Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu știm scrâșnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganța blândului Cuza!
Din Mihai și Ștefan, ne tragem noi spuza!
Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nțelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?
Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsași...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecași...!
Iorga-nțeleptule, cât dor ți-ai durut...
Când Brâncuși ne sculpta o poartă-n sărut...!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Iulia Mirancea@plâns? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre plâns, adresa este:
