Îți mulțumesc, prietene
Nu sunt supărată pe Tine pentru că,
acum, nu mă mai poți iubi!
Sunt fericită fiindcă, atunci,
m-ai iubit!
Nu sunt mâhnită, pentru că
nu mai poți să-mi dai!
Sunt fericită că, atunci,
mi-ai dat!
Prietene, îți mulțumesc
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.O, mamă
Te-ai dus de-aici, îți amintești? N-aveam trei ani,
Într-un sătuc iubit de lângă Petroșani!
În ultima ta clipă, salba ți-ai desfăcut,
Ai contopit în salbă un geamăt și-un sărut!
Atât ai vrut să-mi lași în amintire
Opt gălbenuși turcești: ce amăgire!
O, mama mea, mi-e dor de tine, mamă...
Tristețea să-mi alini... e lângă ramă!
poezie de Iulia Mirancea (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, clemența nu folosește la nimic! Oare de ce oamenii țin morțiș să moară în prihană?! Chiar dacă, pe moment îi poți face să vadă lucrurile altfel (mai bine), după o perioadă, își revin la forma lor naturală! E trist!
Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
E trist dacă, în căutarea fericirii, ne lăsăm orbiți de somptuozitate! Mântuitorul a venit pe lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! Dar, o făptură modestă și credincioasă a făcut din ea, cu o mână de paie poaspete, un pătuț călduros -MedLife- pentru prunc!
aforism de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aserțiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu
Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ți-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar și de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ți-este bine?
Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îți pregeți, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ți-este bine?
Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Și-n curând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ți-e bine?
Icoana-n perete, icoana
O mai ții să te-nchini pentru mine?
Cuțitu-ți îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ți-este bine?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred în tine
Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită că
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
să descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt Raisa
Eu sunt Raisa, fata de pe coline...
Tu, cine ești? Tu, om... Om bun de lângă mine!
Ochii îmi sunt căprui și-n ei, privirea blândă...
Și-n piept se zbate -auzi?- o inimă arzândă!
Cosița-mi este lungă, cu unduire-n fir,
C-așa mi-o dete maica... măicuța din Izmir!
Ieri, m-am jucat puțin cu părul tău bălai...
Al meu e negru...! Iubire, putea-vei, deci, să-mi dai?
Trist e zâmbetul meu, dar poate să te-aline...
Pe tine, ce te doare, omule bun, ți-e bine?
Departe plângi de oameni... Să nu te vadă ei?
Hai, vino, sunt Raisa, Raisa de pe chei!
De-ar fi ca a ta lume mâine să nu mă vrea,
Căci ochii-mi sunt prea mari și-adâncă-i ființa mea,
Chiar de nu-ți plac, mă lași, în tine să m-ascund?
Căci sunt Raisa... Raisa de pe prund!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (13 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți face să-nflorească meri?
Era atâta fericire între noi
Și-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulțit cu doi
Îți amintești cum... nu ni-era de-ajuns?
Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Și-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!
Te regăsesc și-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrățișam
Dar cum să-ți iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!
Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrățișarea noastră amuțise...!
Într-un destin stingher și hașurat!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiți iertați...
Știam că mă urâți, dar, chiar de moarte,
n-am avut habar!
C-aveți atâta ură, e trist...
Nu știți și nici măcar nu bănuiți că
Viața unui om nevinovat
A atârnat și mai atârnă de-un fir de păr!
Oare pe omul ce-l iubiți atât de mult
L-ați întrebat ce a făcut?
De-acela pentru care m-ați sacrificat
Deloc nu vă-ndoiți?
De cuget, de păcat e sigur, nu vă pasă
Dar nu uitați:
Pe Dumnezeu, nu veți putea să-l înșelați!
Și totuși, am să mă rog la Dumnezeul meu
Să fiți iertați!
poezie de Iulia Mirancea (27 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu murim, noi nu plecăm
Că suntem prea triști și-am uitat să zâmbim...
Că-ntr-un Crăciun plâns am învățat să murim...
Că-n locul iubirii, ura ne-alină...
Prieteni ai mei, nu țara ni-i vină!
Limfaticul scâncet, nu ni-e de ajuns!
Nu știm scrâșnet de câine, nici coarne de-mpuns!
Avem eleganța blândului Cuza!
Din Mihai și Ștefan, ne tragem noi spuza!
Că dacii ne-au dat demnitatea, iubirea,
Nu-nțelegem odată? Asta ni-e firea!
Să ne "luminăm" zici, frate Bălcescu?
Asta ne-ai dorit, domnule, Eminescu?
Cipriane-copil, Crai Nou ne lăsași...
Noi nu-l mai văzurăm, de când, tânăr plecași...!
Iorga-nțeleptule, cât dor ți-ai durut...
Când Brâncuși ne sculpta o poartă-n sărut...!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea din Crăciun însângerat (1 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre tristețe, adresa este: