Poveste amară
m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -șuvoi așternut în sicriu
ziua albă cu rece lovește în zări
și se trece se trece pe cărări pe cărări
parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
și nici nu te mai ninge și nici nu e ce crezi
parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
și nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal
numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniștit
o poveste amară cu final neștiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...
poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brume...
afară-i o căință de toamnă și de vânt
cu frunze-n referință și iarbă la pămînt
și brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenușie de soare în amiezi...
-o ploaie plumburie cu stropii din senin
își cerne-n jingașie prin sită de venin
aluatul disonanței întins paliativ
pe talgerul speranței din boțu-i cognitiv
o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
și starea depresivă cu aripi de argint
s-așterne convulsivă și vie în mormînt....
poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări de rouă...
tu voiai ca să-ți spun ce mai fac fericirile mele
mă gândeam să te mint că pe aici pe la noi tot mai plouă
dar cinstit, numai știu ce să pun în cuvintele cele
ce tot frig în amiezi diminețile mele cu flăcări de rouă
au rămas fericirile mele undeva în trecuturi departe
împânzite prin galbene ploi de suspine
înrămate-n păianjen de suple iluzii, deșarte
au rămas undeva în trecut, fericirile mele, cu bine...
nu mă simt obosit de nimic din iubirile mele apuse
nici nu voi a mă întoarce... pe aici pe la noi tot mai plouă
tu nu lua-n serios nici o vorbă din cele seduse
mă iertați, fericirile mele pentru galbene flăcări de rouă...
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereidele...
Iubito, bună dimineața! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viață, ce liniște se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...
Iubito, bună, bună ziua și inima sa-ți fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Și‐n colțul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...
Iubito, seară, seară bună! Și te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în șoapte de iubire,
Să stam și noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Și să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...
poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
prin clipele turnate în forma unui vers
noiembrie se zbate trecând prin fapt divers
motanul toarce firul seninei dimineți
ci eu îmi sorb delirul cafelei cu tristeți
afară-i întuneric, noiembrie deplin
noembrie himeric, noiembrie hain
la ușă iarna bate cu albele-i zăpezi
tu știi că nu se poate, știind că nu mă crezi
în umbra dimineții răsună noi culori
un imn cernut fineții ce picură din nori
noiembrie-n amiaza cu soarele apus
noiembrie în fraza că sunt cu pluta dus
noiembrie-n retina cu verdele rotund
noiembrie în tina ce-ngheată pân-la fund...
poezie de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la miezul zilei, dar cu o relevanță mică.
* * *
întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul
când el curgea în infinit, alene
eu zi de zi în brațe la moș ene
îi dăruiam jumatea mea de viață, pur și simplu
că-așa îmi e sortit de la-nceputuri
pentru orice pe lume mi se iau tributuri
și pentru orice zâmbet am la rest un plâns
și pentru orice zi-o noapte tot a nins
și pentru orice floare mi se dau zăpezi
și pentru orice vis-un întuneric în amiezi
și pentru fostele și actualele iubiri
sunt ciugulit de inocențe de delir
și pentru tot ce las în urma mea
nimic și nici odată n-oi ierta
chiar dacă timpul meu se va opri
chiar dacă tu la fel mă vei iubi...
întotdeauna eu am mers alăturea cu timpul
când el curgea în infinit, alene
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două maluri..
(în stil basarabean)
Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" și nici "acum",
și tot ce-am fost aiurea va muri
și va pleca pe ultimul său drum,
Mă va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau nițel ițit de după nori),
mă va petrece capra cu trei iezi
și stol de corbi ( de-acei nemuritori ).
Se vor opri ai mei cu poduri și pomeni,
o mâță neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boț osoieni
ce va renaște iar, ca pasărea din scrum...
În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori și nicăieri,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre miezul zilei, adresa este: