flori şi miezul zilei

soare-n amiază -
sub cireşul înflorit
o pălărie

haiku de Teodor Dume din Durerea pietrelor (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază de mai-
albul florilor de soc
îl linişteşte

haiku de Gabriela Genţiana Groza (27 mai 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeţii treceau şi rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimţită pâna atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar daca aveau câte ceva în mână, aruncau să ţină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndata alt bobocel şi, cât ai clipi, se desfacea. Si alţi drumeţi treceau, şi nu era unul să nu rupă câte o floare.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Trandafirul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare-n amiază -
sub cireşul înflorit
o pălărie

haiku de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

După amiază;
Mă răsfăţ c-un pui de somn –
Flori aţipite.

haiku de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmi în floare -
sub soarele amiezii
gândul la cei dragi

haiku de Gabriela Genţiana Groza (22 mai 2018)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz

O oră între-abis şi umbre
la răscruci de veac şi teamă,
o oră prelungită-n slavă
mi te-a dat, ca-n vis, în seamă.

Promisă tu, în dar luată,
fii ureche şi ascultă:
puternic vine foc din tine,
freamăt nou şi sete multă.

Ah, bucură-te şi veghează,
tu, edenică-ntrupare!
Vrăjit un munte în amiază
se apropie de-o floare.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o cicoare

Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.

Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.

Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.

poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poeme (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele din urma ploii

Eşti frumoasă ca un strop de rouă
Pe corola florii unui crin,
Într-o dimineaţă-n care plouă,
După care cerul e senin.

Eşti frumoasă ca o blândă rază
Care s-a ivit şi a picat
Dintr-un soare dulce, de amiază,
Într-o zi în care a plouat.

poezie de Marius Robu (25 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de crin

Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveşmântată.

Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Şi se topeşte gândul efemer
În zori de zi, de doru-ţi, dragă floare.

În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău şi cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.

Pe ramul vremii iar ai înflorit
Şi ţi-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârşit,
S-au răspândit din mantia-ţi curată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harpa încrustată

Mă întreb de ce harpa închisă-n mine are cincizeci de strune,
Fiecare cu propria floare – o încrustare a perioadelor de tinereţe.
... Înţeleptul Chuangzi visează-n amiaza mare, fermecat de fluturi,
Inima vernală a Împăratului Wang plânge într-un cuc,
Sirenelor le alunecă perlele lacrimilor în marea-albastră, luminată de lună,
Verdele câmpurilor îşi respiră jadul din şi către soare...
Şi un moment care ar fi trebuit să dăinuie veşnic
A sosit şi a plecat înainte ca eu să-mi fi dat seama.

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
"Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire..."

Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încreţind obrajii pârâiaşului de dincolo de drum,
Poposind aici şi-a descărcat povara de parfum,

Aromele de pin... scuturând, indolent şi leneş,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceş".

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papillons

Vezi, uneori tristeţea acestor clipe şterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopţii stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe şi s-ar da...

Tu eşti tristeţea mare, eşti dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieţii amiezile se fură
Şi eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...

La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e şi floarea
Acestor mâini deşarte în care mă privesc...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde urmăreşte întristata liră flautul săltăreţ?
În josul şesurilor vaste cu cireşi înfloriţi, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrâneşte fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârşite.
Prinţesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te şi te roteşte până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperişului aud un oftat prelung.

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om in amurg

Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi provinciale

Tristeţi de după amiezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesei.

Tristeţi de străzi pustii şi mute,
De ziduri vechi şi cu faţade,
De edificii cunoscute
În care nu ştii cine şade.

De domicilii spaţioase,
cu flori la geam şi cu salon,
Din care pe la ceasul şase
Auzi urlând un gramofon.

Tristeţi de goarnă funerară,
Melancolii de căţeluş,
Uitat de cineva pe-afară
Să schiaune pe lângă uşi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând pe marginea Lunii

Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de braţe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopţii ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-şi soarele
de sub tălpile mele.

Fără tine eram un cerc subţire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îţi aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subţire de lumină:
... esc...

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

Ceea ce se vede nu este ce pare a fi
precum acestei zile nu-i va urma alta la fel;

Bucură-te aşadar, călătorule, pentru salcâmii înfloriţi în anotimpul desfrunzirii,
bucură-te pentru buburuza ce se plimbă pe mâinile-ţi arse, când ora se dizolvă-n păsări,
bucură-te ca şi cum ai trăi zece vieţi
în clipa aceasta, în amiaza aceasta
cu fluturi înhămaţi la sănii cereşti
şi nu mai plânge
şi nu mai
şi nu
nu...

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!