Iurie Osoianu despre plâns

* * *

... stele cad că ninge Eminescu
şi Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...

sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăşi plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multiple

când voi avea ce spune -am să tac
când n-oi avea ce spune- am să spun
şi chiar de mă veţi socoti nebun
eu pe sicriul vostru am să bat capac

şi când mă va durea eu am să râd
când fericit voi fi eu am să plâng
şi chiar de mă veţi socoţi nătîng
am să respect surâsul vostru hâd

iar dacă se va întâmpla să nu mai pot
nici plânge nici zâmbi şi nici oftă
să nu mai imputaţi şi altceva
nătîngului nebun nebun de tot...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratare

Motto:
Chişinăul şi-a irosit şansa de a profita de mandatul României la Consiliul UE. Teodor Meleşcanu

... iaca malul drept de Prut
iaca malul stâng
două mafii ba mă mut
ba mă pun să plâng

s-apoi strigă c-am ratat
să cerşesc mandatul
de-a ieşi dintr-un aluat
şi-a intra în altul...

poezie de Iurie Osoianu (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi!!!!!

ochii tăi, ochii tăi mereu plânşi
îi văd duşi, îi văd ninşi, îi văd stinşi

şi-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind

şi-i aud cum mai strigă în sec
ba să vin, ba să nu, ba să plec...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset nebun

şi s-a mai scurs o noapte nedormită
ca un oftat adânc printr-un dezmierd
o noapte-n care-am plâns că eşti iubită
şi-n care mă temeam să nu te pierd

e dimineaţă-aici la mine-o dimineaţă
ce sparge orizonturi în fereşti
diminuind tot palidul din faţă
într-un senin nebun ca un "iubeşti"...

poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldoveanul...

pe piaţa Florenţei ning trandafirii
cu albe petale din liniştea firii
şi dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă

în centrul Parisului scârţâie scrumul
şi plânge a jale când cerul când drumul
şi sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare

pe când la Toronto tot plouă şi plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
şi inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...

Hamas-ul din Gaza împroaşcă rachete
aiurea ţintite în Plânsul Perete
şi stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubito, azi e balul nostru de adio
se sparg pahare grele de cristal
e vals în doi, deşi persistă trio
şi plânge melodia cu metal...

catren de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

când poezia e taină
şi când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie

când privirea-i tristeţe
şi când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandreţe
clocotindă în sânge

iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
şi închide-te-n fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!

Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Ţărişoarei

Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Şi numim omul lui F...

Parcă nimeni nu se plânge
De valori şi de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...

poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surul fundalului

Splendoare şi graţie şi dor infinit
Şi demon. Şi albastru. Şi rece
Şi pura chemare din ochii închişi
Prin surul peretelui... trece.

Şi linul bărbiei, oval pe obraji
Şi buze lipite cu sete
Ce umbre din lista fiinţelor dragi
Dansează pe surul perete..?

Şi ce amintiri din şirag de iubiri
Pe tample zvâcnind se prelinge
Ce linişte-albastră de dulci retrăiri
Pe surul peretelui plânge...?

poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

tu când te vei trezi ai să găseşti o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să ştii iubito - ţi-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu

tu s-o aşezi în vază ca pe-o vrajă
să torni în ea şi ape de izvor
şi soarele mereu să-ţi stea de strajă
cu raze frânte din destin şi dor

tu să-i zâmbeşti când sufletul te doare
în hohote să râzi şi să le frângi
şi ai să vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catren cu trio

iubito, azi e balul nostru de adio
se sparg pahare grele de cristal
e vals în doi, deşi persistă trio
şi sună melodia a metal

iubito, azi e balul nostru de adio
viorile se sparg în plâns oval
e vals în doi, deşi persistă trio
în potpuriul ritmului stelar

iubito, azi e balul nostru de adio
şi ultimul acord e infernal
în valsul nostru persistând în trio
în infinitul purului tantal...

poezie de Iurie Osoianu (21 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
şi soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă

şi să plutim în doi prin mari adânci
şi hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s gheţari şi stânci
şi unde plâng doar florile albastre...

să ancorăm în porturi de granit
în nopţi cu claritate carnivoră
şi iar să ne iubim la infinit
şi valuri albe spumege la proră...

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste optimistă

şi despre lumea mea cu pietre alintate
dintr-o poveste despre Caribda şi Scila
se vor cânta romanţe şi cantate
in care benevol se va dansa cu sila

şi despre ţara mea cu munţi şi mare
dintr-o poveste cu ciclopi setoşi de sânge
se vor şopti balade cu mioare
în care nici un baci nu va mai plânge

şi numai în memoria plecată
într-o poveste cât un hău de largă
se va păstra privirea aplecată
sub tremurânda sabie. Sau vargă...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa, Soare

viaţa mă întreabă
-ce faci mai departe?!
zic -îmi văd de treabă
şi de cioburi sparte

viaţa îmi şopteşte
-cine-i omuleanul
care şi iubeşte
şi alin-aleanul?!

-zic că eu sunt dânsul
eu şi nimeni altul
când îi şterg de plânsul
lacrimei bazaltul

viaţa iar întreabă
-unde-i neajunsul
bag într-o silabă
scurt ca ea răspunsul

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata

admir inteligenţa şi fast turnat în mine

cu dor de emergenţa creaţiei divine

şi sorb din revelaţii scânteia nemuririi

la margine de spaţii la limita iubirii

tot eu în cavitatea în care cenuşie

se zbate entitatea de spirit încă vie

discut cu disonanţe şi linişti cognitive

la braţ cu ambianţe de-a pururi aditive

atras de gravitatea destinului ca stare

aştept imensitatea din ultima suflare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (27 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţă

... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
şi ce nume Doamne i-ai mai pus
-nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus

mai la vale Basarabia stă tristă
odihnindu-şi crucea Ta pe spate
şi te roagă Doamne şi insistă
şi te roagă iar să-i faci dreptate...

încă mai la vale plâng ţinuturi
care s-au trezit retrocedate
prin tratate Doamne şi de luturi
şi de Tine şi de Ţara blestemate

toată stânga Doamne-i Românie
toată stânga Doamne încă-i Ţară
poate Doamne, faci cumva să fie
întregită iar. A treia oară...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blasfemia

de la Marea Unire
vreme tristă şi rece
ca o aţă subţire
prin esenţa mea trece

ca pe-un boţ de măligă
mi-o croieşte în felii
prin esenţa mea-şi strigă
unisonul croielii

-două ţări, numai două
două ţări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă şi sapă
să nu-i sece izvorul

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

ştiu c-odată şi odată
am să scriu şi eu o carte
despre mamă despre tată
despre vitregia soartei

şi mai ştiu că-n cartea ceia
te voi pomeni de bine
am să scriu c-ai fost scânteia
soarelui aprins în mine

ş-oi mai scrie că eşti mamă
fiului - mă umple plânsul -
cum nici nu bagă-i în seamă
şi era să-l pierd pe dânsul

am să scriu că am nepoată
şi că de acuma-i mare
şi că-i seamănă lui tata
- ruptă ca şi el din soare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!