Iurie Osoianu despre singurătate

Pentru E.C..

... stai Basarabie puţin
să-l pomenim
pe cel plecat să-şi are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ţi-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăţi
la fel ca el să le arăm
în alte vieţi...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute

... dacă ar fi să renunţ
iar la singurătate
ar însemna să pronunţ
numele celor
uitate

ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care ţîn
numai de cele durute

ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanşa rătăciri
de avalanşe tăcute

şi iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost şi ce nu-i
singurătatea lichidă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, nimic pe lumea asta ostenită
Şi încadrată-n numai ştiu ce entitate
Nu-i mai de preţ decât poteca troienită
Pe care îmi străbat singurătatea...

catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperechea...

tu să ştii că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume

să mai ştii că ai noroc de soartă
că ţi-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica fiinţă care iartă...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eminescu...

. vine-un alai întreg de somităti

să scuipe idealuri

să tulbure singurătăţi

de nemişcate valuri

vine alaiul disolut

crispând a zâmbet ura

sfidând Românul Absolut

esenţa noastră, Pura

ţin cuvântări a câtă oară

şi bat şi bat şi bat mătănii

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta

... singurătatea e o artă pură
(în doi e artă absolută)
singurătatea e o artă dură
singurătatea oarbă, surdă, mută

singurătatea-i stare disonantă
singurătatea-i stare cognitivă
singurătatea-i ultima variantă
refugiu ultim, defensivă

dar uneori eşti disonanţă cognitivă
dar rareori eşti pânză albă-n zare
singurătate-pasăre captivă
singurătate- sentiment ce doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism

Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spaţiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanţă
şi surprinde Pământul luminat complet de Soare.

O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viaţă efemeră.

Şi pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanţa suprematică
din pustietatea efemeră...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri şi alee şi ruine
Toamna şi cu ea singurătatea
Îşi plătesc tributul cu suspine...

Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna şi cu ea desăvârşirea
Îşi plătesc tributele notorii...

Rog nesigur iarba de pe şesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna şi cu ea lăptoase ceţuri
Îşi plătesc tributul cu destine...

poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

creaţia-i lucru comun
creat de singurătăţi
de geniu când bun când nebun
integru ori rupt în bucăţi

creaţia-i lucru intim
creat pentru nimeni şi toţi
din nodul acela sublim
din gâtul mişcării pe roţi

creaţia-i lucru firesc
creat de naturile mari
din fraza ce strigă:" iubesc"
redusă la sensul: "dispari"

creaţia-i simplul cuvânt
creat de la bun iceput
din patru stihii şi pământ
cu suflet în două şi lut...

poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste pentru doi

... am vrut să-nving singurătatea cedând în faţa chipului tău blând
şi de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând

şi am mai vrut să gust din vişini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit şi singur şi în noapte şi cu oribili ani-lumina între noi

şi s-a sfârşit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine şi celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi

şi sa sfârşit imajinata lume, au înghiţit-o hăurile goi
şi pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...

poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...

... aseară vântul şuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze şi din hume...

aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
şi stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...

aseară şi paharul meu cu vin
părea mai sobru şi mai fin în plinătate
de parcă cine ştie ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?

... aseară, în sfârşit m-ai înţeles
şi ai plecat în toamna mohorâtâ
... şi savuram veninul meu din vers
şi savuram singurătatea împlinită...

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema

ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e şi ce globală
când tu eşti înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală

când tu fiind lumină şi eu hău
adânc şi întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-şi crucea extraconjugală

când simt mereu şi iar că-s vinovat
în faţa ta şi inocenţei tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
aşi sugruma-o cu sudalme triviale

atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit şi am iubit
e doar dilemă. Existenţială...

poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia

iar sparge melodia albastre depărtări
şi smulge armonie din linişte sihastră
iar trece veşnicia pe tainice cărări
şi mor singurătăţi în nostalgia noastră

şi iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci şi albe de ere liniare
sorbind din melodie şi din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare

şi nu mai stă-ntre noi nici o fiinţă vie
şi nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece

şi arde nostalgia ca stelele în noapte
şi iar renaşte Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vişini coapte
şi linişti se aşterne pe depărtări albastre...

poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea poetului...

Cerul, drumul şi gândul, nu le poţi îngrădi*
Nu poţi franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...

Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ţi-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poţi îngrădi
A servit numai bară între "cer" şi "gândi"...

Noi rămăşi fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiţi în pustie
Şi de-atunci nu mai ştim ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie

Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Şi-ntr-o ţara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

şi iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veşnic tineri

şi veşnic în mare de flori
şi veşnic în ploaie
şi valuri de lini fiori
pe line şiroaie

rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern

se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul aşteptării...

într-o spaimă adumbrită
de înstinctul supraveturii
şi din alta, parcă mai dosita
undeva-n subconştientul amintirii
intuesc o lume mai simplistă
mai solidă parcă şi mai dură
fără raţiune şi pe listă
unică, inegalabilă şi pură

într-o dragoste demult anihilată
de înstinctul animalic al uitării
şi din alta mai stigmatizată
balansând la limita iertării
intuiesc o lume mai latentă '
mai feroce parcă, mai acută
gata de schimbare imanentă
în scutece fumurii de nou-născută

într-o stare de senilă calmitate
solitar cu viitoarea condamnare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea de platină

şi iar ne-am întâlnit întâmplător
dar poate nu întâmplător -special
ne-am întâlnit la uşa unui dor
da poate nu la uşă -în astral

ne-am dat, cum o făceam de obicei
bineţele prin jesturi de rigoare
eu am zâmbit şi tu fără să vrei
mijii de parcă ai călcat un soare

şi am pufnit în râs, involuntar
şi tu rădeai cu mine şi pricină
şi-n râsul tău zvâcnea un ritm stelar
de parcă îl ţinea-i tiptil de mână

ne-am aşezat în banca de cristal
să stăm în doi la un pahar de amintire
în care eram hăul infernal
iar tu-o stâncă într-un lanţ de neclintire

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!