Pentru E.C..
... stai Basarabie puțin
să-l pomenim
pe cel plecat să-și are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ți-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăți
la fel ca el să le arăm
în alte vieți...
poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute
... dacă ar fi să renunț
iar la singurătate
ar însemna să pronunț
numele celor
uitate
ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care țîn
numai de cele durute
ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanșa rătăciri
de avalanșe tăcute
și iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost și ce nu-i
singurătatea lichidă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, nimic pe lumea asta ostenită
Și încadrată-n numai știu ce entitate
Nu-i mai de preț decât poteca troienită
Pe care îmi străbat singurătatea...
catren de Iurie Osoianu (20 mai 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperechea...
tu să știi că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume
să mai știi că ai noroc de soartă
că ți-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica ființă care iartă...
poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eminescu...
. vine-un alai întreg de somităti
să scuipe idealuri
să tulbure singurătăți
de nemișcate valuri
vine alaiul disolut
crispând a zâmbet ura
sfidând Românul Absolut
esența noastră, Pura
țin cuvântări a câtă oară
și bat și bat și bat mătănii
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta
... singurătatea e o artă pură
(în doi e artă absolută)
singurătatea e o artă dură
singurătatea oarbă, surdă, mută
singurătatea-i stare disonantă
singurătatea-i stare cognitivă
singurătatea-i ultima variantă
refugiu ultim, defensivă
dar uneori ești disonanță cognitivă
dar rareori ești pânză albă-n zare
singurătate-pasăre captivă
singurătate- sentiment ce doare...
poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul
Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...
Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...
Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...
poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelație
creația-i lucru comun
creat de singurătăți
de geniu când bun când nebun
integru ori rupt în bucăți
creația-i lucru intim
creat pentru nimeni și toți
din nodul acela sublim
din gâtul mișcării pe roți
creația-i lucru firesc
creat de naturile mari
din fraza ce strigă:" iubesc"
redusă la sensul: "dispari"
creația-i simplul cuvânt
creat de la bun iceput
din patru stihii și pământ
cu suflet în două și lut...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste pentru doi
... am vrut să-nving singurătatea cedând în fața chipului tău blând
și de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând
și am mai vrut să gust din vișini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit și singur și în noapte și cu oribili ani-lumina între noi
și s-a sfârșit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine și celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi
și sa sfârșit imajinata lume, au înghițit-o hăurile goi
și pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...
poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...
... aseară vântul șuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze și din hume...
aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
și stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...
aseară și paharul meu cu vin
părea mai sobru și mai fin în plinătate
de parcă cine știe ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?
... aseară, în sfârșit m-ai înțeles
și ai plecat în toamna mohorâtâ
... și savuram veninul meu din vers
și savuram singurătatea împlinită...
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema
ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e și ce globală
când tu ești înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală
când tu fiind lumină și eu hău
adânc și întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-și crucea extraconjugală
când simt mereu și iar că-s vinovat
în fața ta și inocenței tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
ași sugruma-o cu sudalme triviale
atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit și am iubit
e doar dilemă. Existențială...
poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea poetului...
Cerul, drumul și gândul, nu le poți îngrădi*
Nu poți franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...
Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ți-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poți îngrădi
A servit numai bară între "cer" și "gândi"...
Noi rămăși fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiți în pustie
Și de-atunci nu mai știm ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie
Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Și-ntr-o țara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la singurătate, dar cu o relevanță mică.
Inelul
și iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veșnic tineri
și veșnic în mare de flori
și veșnic în ploaie
și valuri de lini fiori
pe line șiroaie
rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern
se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul așteptării...
într-o spaimă adumbrită
de înstinctul supraveturii
și din alta, parcă mai dosita
undeva-n subconștientul amintirii
intuesc o lume mai simplistă
mai solidă parcă și mai dură
fără rațiune și pe listă
unică, inegalabilă și pură
într-o dragoste demult anihilată
de înstinctul animalic al uitării
și din alta mai stigmatizată
balansând la limita iertării
intuiesc o lume mai latentă '
mai feroce parcă, mai acută
gata de schimbare imanentă
în scutece fumurii de nou-născută
într-o stare de senilă calmitate
solitar cu viitoarea condamnare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creștin.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.
Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea de platină
și iar ne-am întâlnit întâmplător
dar poate nu întâmplător -special
ne-am întâlnit la ușa unui dor
da poate nu la ușă -în astral
ne-am dat, cum o făceam de obicei
binețele prin jesturi de rigoare
eu am zâmbit și tu fără să vrei
mijii de parcă ai călcat un soare
și am pufnit în râs, involuntar
și tu rădeai cu mine și pricină
și-n râsul tău zvâcnea un ritm stelar
de parcă îl ținea-i tiptil de mână
ne-am așezat în banca de cristal
să stăm în doi la un pahar de amintire
în care eram hăul infernal
iar tu-o stâncă într-un lanț de neclintire
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre singurătate, adresa este:
