Iurie Osoianu despre strigoi

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada

mai am atîtea amintiri
de care voi să scap
-un car întreg cu coviltir
şi altul cu proţap
şi curg la vale traşi de boi
la deal de draci
ş-apoi se-nhamă când strigoi
când stol de raci
şi mă trezesc într-un târziu
printre martiri
plantând livadă in pustiu
cu amintiri..

poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profunzimi...

stăruie linişte oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane

sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
şi mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind

trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o ţeapă
inimii mele la loc

toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime şi gând..

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colosul

în adâncimea hăului din noi
în fluctuaţii de neant şi energie
a mai născut o lume. De strigoi
cu aripi albe şi privirea vie

era în toate ca la început
Cuvântul şi din El lipseau strigoii
era numai o lume- cea de lut
în aşteptarea vântului şi ploiii

şi mai erau şi galaxii şi stele
şi mai erau planete din brutal
şi mai erau nişte figuri din ele
figuri de stil şi braţe de cristal

şi peste toate domina lumină
din toate izvora doar claritate
o pură claritate şi virgină
şi mai adâncă poate decât toate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema

ce tristă e singurătatea-n doi
ce cruntă e şi ce globală
când tu eşti înger, eu fiind strigoi
cu aripi străvezii de oboseală

când tu fiind lumină şi eu hău
adânc şi întuneric ca o smoală
tu-credincioasă, eu ca un ateu
ducându-şi crucea extraconjugală

când simt mereu şi iar că-s vinovat
în faţa ta şi inocenţei tale
singurătatea noastră scoasă la mezat
aşi sugruma-o cu sudalme triviale

atîta încă pot să-mi mai permit
în căsnicia asta, strict de ireală
în rest- c-am fost iubit şi am iubit
e doar dilemă. Existenţială...

poezie de Iurie Osoianu (13 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă de moment

voi aţi văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munţii zilei de apoi?!
dar lupi, voi aţi văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna aţi simţit, ciudata, cum sughiţa cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduţ de fantezie?!
copaci voi aţi udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru şi de fier?!
şi dacă da, să ştiţi c-odată vă veţi trezi din somnolenţă
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesenţă.

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii

... au furat o bancă - bine c-au furat
au furat mai multe, hai că tot nu-i rău
a rămas în ţară numai un... pătrat
şi în jurul lui pupcuristi de-un leu

am fugit departe, pe meleag străin
şi trimit acasă pentru cei rămăşi
dolari de culoarea verdelui venin
pentru-ai mei părinţi, pentru copilaşi...

şi prin bănci furate curg şi curg parale
şi rămân procente - pentru-a lor sudori
şi economia fuge-ncet la vale
harnice albine zumzăie prin flori...

poate-n altă viaţă alt strigoi de soartă
îmi va pune-n palmă boaghe de noroc
căci în viaţa asta ultima chişoarcă
guvernanţii ăştia cu sughiţ mi-o storc...

poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

tristeţea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
şi ţine-o-ntr-un bocet şi încă mai ţine
suita de horă

împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te aşteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte

că seara nu arde lumina-n fereşti
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubeşti
pe prispa de piatră

că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că ţara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!