Citate despre moarte și strigoi
citate despre moarte și strigoi (inclusiv în versuri).
Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viața. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuiește și se mistuiește în deznădejde. Și atunci, nici nu trăiește cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.
Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Venus Anadyomene
Sicriu abandonat, doi ochi de mort
Sub peruca morții însă-i o fantomă
Ce-și plimbă noaptea ca pe-un cort
Să ascundă lumii rana ei enormă!
Gât de strigoi, niște omoplați bizari,
Două buci și-o taină ce nu ascunde,
Doamne, după sexul unor armăsari,
Se-aud atât: numai gemete rotunde!
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marile iubiri nu mor niciodată, degeaba încerci să le îngropi. Sentimentele sunt prea puternice, sunt ca strigoii, te vor bântui toată viața..
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Regele visător
E ceva putred, grav în Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliți
Și obosiți, soldații-adorm pe suliți
Când de pe stema porții zboara țarca.
Din racle ies strigoi ca să vestească
Și umblă printre vii, ca printre semeni.
Fecioarele au toate-n pântec gemeni,
Dar toate vor muri fară să nască.
Orbi, cavalerii stăruie la masă
Și hotărăsc, dar lămpile sunt stinse,
Căci în oraș, flămânde și învinse,
Oștile-atâtor visuri vin acasă.
................
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt sclava Mirelui diavolesc, cel care-a împins spre pierzanie fecioarele nebune. E chiar diavolul acela. Nu-i arătare, nu-i strigoi. Însă eu, care-am pierdut orice înțelepciune, sunt blestemată și moartă față de lume, dar nu voi fi omorâtă! Cum să vă povestesc? Nici nu mai știu să vorbesc! Sunt cernită, mă vaet, mi-i frică. Puțină răcoare, Doamne, dacă voiești, dacă binevoiești!
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul contemporanilor
Acești contemporani ai mei
Fac nencetat același sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmași și mai mișei.
Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Acești contemporani ai mei
Fac nencetat același sport.
Deși par lei și paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Și n-au nici sfinți, nici dumnezei,
Trântiți în viață de-un avort...
Dar sunt contemporanii mei.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet pentru Ăl Bătrân
Ce tragic timp păgîn,
Se-mparte țara noastră în partide,
De cînd l-am omorît pe ăl bătrîn,
Mormîntul lui nici nu se mai închide.
Am tras în el ca-n malul de pămînt,
Nu l-am putut în timpul vieții frînge,
Și el s-a dovedit de neînfrînt,
Că nu ne-a dat nici lacrimi și nici sînge.
Cu el am omorît-o și pe ea,
Într-un concurs fanatic de păcate,
Și-atunci păcatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.
Așa puține vorbe mai rămîn,
Într-o tăcere plină de rafale,
Și vai!, l-am omorît pe ăl bătrîn,
Erori peste eroarea vieții sale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 20-a din 25.03.1983-10.05.1983: 1. Ca să nu mai revină...
Dacă-l înțep, cât este-n viață...
(O vrăjitoare-mi dă povață);
Nu mai revine printre noi,
Nici după moarte... un strigoi!
epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rău la ficat
Ne zvârcolim în plus și nu e bine.
Rău la ficat ne cade și la mai.
De când armindenul se cheamă mai,
Se cheamă că e rău și viața chin e.
Întreabă-mă ce vrei, să-ți spun ce n-ai,
În inimă cultivi un mărăcine
Ce crește - șarpe-ncolăcit în tine-
Cu tine nici nu-ți vine să mai stai.
Dar casa-mprejmuită cu pustiu
Te ține lîngă ea ca-ntr-un sicriu,
În care, dacă miști, te cred moroi
Și vin și te aruncă în noroi.
Și sângele ți-l sorb și tu ești viu.
Păstori? Avem o turmă! N-avem oi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În privința moroilor fantezia a mers și mai departe: cică un strigoi care n-a murit șapte ani de-a rândul, trece-n altă țară, învață o limbă străină(fără profesor acum sunt destule manuale), se preface din nou în om, se căsătorește, face copii și așa mai departe. La moarte devine iar strigoi.. și uite așa, are șansa să trăiască două, trei mii de ani și să învețe toate limbile globului... Păi, să tot fii moroi!
Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon îmbătrânind
Trec anii și se numără ca banii
Și viața mă așază pe rugul ei cărunt,
Bunica nu-mi mai spune nani-nani,
Mă-nfrigurează fiecare amănunt.
Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă,
Dar vai și-acest război e-atât de monoton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Se adaugă mai fiecare oră
Și telefonul sună distant și suveran
Și parcă și el însuși mă imploră
Să nu-l tot schimb adăugând un an.
Acum, când crucea anilor e spartă
Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci,
Veți avea cămin și alte cele
Dar așa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieții mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.
Anii vor veni mereu șiraguri
Ca soldații la cazan flămânzi.
Din viața ta de miez și faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.
Ce bătrână, palidă și goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pahar de bere
Sculul ăla deșirat din hanul de la drum, scârba aia de muiere,
Aproape m-a ucis pentru c-am cerut credit un pahar de bere;
S-o ia naiba pe țoapa cu fața de zer stricat și cu lațele murdare
Și s-o bată până-i ies pe nas manierele proaste și rudimentare.
Acea maimuța opărită, cu fălcile enorme, acel ardei umplut
Pornit pe căile virtuții, cu-o voce care-ar fi trezit din somn și morții,
S-a repezit la mine, urlând și spumegând, din clipa-n care m-a văzut,
Bușindu-mă afară din local, de m-am lovit la cap de stâlpul porții!
Dacă-aș fi cerut proprietarului, mi-ar fi dat un ulcior în fiecare zi;
Dar ea, cu berea la-îndemână, nu s-a-îndurat să-mi dea o picătură.
Mărită-o, Doamne, c-un moroi și-ajut-o să-i nască aceluia pisoi
Deie-i Cel Prea Înalt râie ori de câte ori n-am eu berici de pus în gură.
poezie clasică de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se înduplecară și cele două, intrară cu toatele în casă; luară pe babă de păr ș-o izbiră cu capul de pereți până i-l dogiră. Apoi cea mai tânără, fiind mai șugubață decât cele două, trântește baba în mijlocul casei ș-o frământă cu picioarele, ș-o ghigosește ca pe dânsa; apoi îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piper, așa că limba îndată se umflă, și biata soacră nu mai putu zice nici cârc! și, slabă și stâlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina, așezară baba într-un așternut curat, ca să-și mai aducă aminte de când era mireasă; și după aceasta începură a scoate din lada babei valuri de pânză, a-și da ghiont una alteia și a vorbi despre stârlici, toiag, năsălie, poduri, paraua din mâna mortului, despre găinile ori oaia de dat peste groapă, despre strigoi și câte alte năzdrăvănii înfiorătoare, încât numai aceste erau de ajuns, ba și de întrecut, s-o vâre în groapă pe biata babă. Iaca fericirea visată de mai înainte cum s-a împlinit! Pe când se petreceau aceste, iaca s-aud scârțâind niște care: bărbații veneau. Nevestele lor le ies întru întâmpinare și, după sfătuirea celei mai tinere, de la poartă s-aruncă în gâtul bărbaților și încep a-i lua cu vorba și a-i dezmierda care de care mai măgulitor.
Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul erou...
Ștergându-și lacrimile de durere
Cu pieptul plin de decorații,
Pășește trist pe Strada Mare...
Fără urale și ovații!!
E ultimul erou ce mai trăiește
Din marele carnagiu mondial,
Piciorul drept el își târăște
În amintiri ce trec val după val...
Se uită la mulțimea aceea mută
Care-l privește ca pe un strigoi,
Iar el în amintiri e încă pe redută...
Luptând cu bravii lui eroi!!
Alături zace Ion, sergentul
Cu mațele afară, sfârtecat,
Rămas fără comandă regimentul
În scurtă vreme este decimat...
[...] Citește tot
poezie de Relu Mircea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri sociale
Locuim în cavourile pline de viață-ale unor bestii
Ucise pentru-a procura burților noastre suculente digestii.
Nu facem pauză-între festinuri pentru a ne-întreba dacă
Animalele, asemeni omului, n-au niște drepturi anume.
Duminica, ne rugăm să fie lumină-n lume,
O lumină care pe drumul vieții pașii noștri să-i îndrume.
Suntem sătui de lupte, de-a gloanțelor clănțănitoare toacă
Gândul la război ne-nspăimântă peste poate,
Și totuși ne îmbuibăm cu mii și mii de trupuri moarte.
Precum corbul de stârv, ne hrănim cu trupuri de ied și de miel,
Nepăsători la suferințele și la durerile pe care
Le pricinuim altor suflete, iar dacă tratăm astfel
Animalele făr' apărare, pentru sport sau pentru parale,
Cum putem spera că pe-acest pământ vom avea noi
Parte de PACEA pentru care ne-nchinăm în catedrale?
Noi care pe hecatombele atâtor victime și-atâtor strigoi,
Rugându-ne lui Dumnezeu, ofensăm toate legile morale?
Această cruzime-și zămislește progenitura RĂZBOI.
poezie celebră de George Bernard Shaw, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeul nopții
Zeul nopții umblă pe stradă.
E foarte afemeiat și bețivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Și-l țin felinarele să nu cadă.
L-am întâlnit în grădina orașului
Zăpăcit, cocoșat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Și semăna groază ca ochii ocnașului.
Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiții aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toți vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală și faimă.
Zeul nopții m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morții.
Am mers alături până la pervazul porții
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora
tristețea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
și ține-o-ntr-un bocet și încă mai ține
suita de horă
împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te așteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte
că seara nu arde lumina-n ferești
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubești
pe prispa de piatră
că tata nu vine pe drum obosit
că mama-i la poartă
că țara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihnea și Baba (dupe o tradiție)
I
Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reține
În barbare lanțuri popolul gemând;
Când demoni și spaime pe munți se adună
De urlă la stele, la nori și la lună,
Într-una din peșteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curagios.
II
În peșterea Carpaților
O oară și mai bine
Vezi templul pacinaților
Ce cade în ruine.
Aci se fac misterele
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și strigoi, adresa este: