Da, am citit "Un veac de singurătate", una dintre marile capodopere nu numai contemporane, ci din toate timpurile; nu am mai auzit să fi scris și alte cărți.
citat clasic din Jorge Luis Borges (1980)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru coiot
Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, pașii tăi
Nenumărați. Lung urlet sună-n văi
De sur șacal și hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanță, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viață succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălașul tău, de unde ți-ai pornit
Sfâșietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopți ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot merge prin suburbii în solitudinea nopții fără să mă gândesc că noaptea ne satisface din cauza detaliilor ei vag suprimate, la fel cum se întâmplă cu amintirile noastre.
citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la singurătate, dar cu o relevanță mică.
Unei pisici
Nici măcar oglinzile nu-s mai tăcute,
nici zorii mai discreți;
în lumina lunii, ești umbra acelei pantere
pe care-o zărim, uneori, de departe.
Datorită inexplicabilelor legi ale divinității,
te căutăm în van;
Mai îndepărtată decât Gangele sau soarele la apus,
ești parte a solitudinii, a enigmei.
Blana ta acceptă pasagera
mângâiere a mâinii mele. Ai îngăduit,
în trecutul îndepărtat și demult uitat,
dragostea unei mâini, bănuitoare.
Aparții altor timpuri. Ești regina
spațiului interzis de dincolo de frontiera viselor.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impasul
Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o grădină moartea,-n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o vreme (II)
După o vreme înveți că dacă stai lângă cineva pentru că-ți oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ți recuperezi propriul trecut.
După o vreme înțelegi că doar cine este capabil să te iubească
așa cum ești, cu toate lipsurile tale, fără intenția de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveți că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ți ușura singurătatea,
vei sfârși iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveți că prietenii adevărați sunt puțini
și că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de fățarnici.
După o vreme înveți că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalți întreaga lor viață.
După o vreme înveți că toată lumea își poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveți că dacă îți jignești profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeași.
După o vreme realizezi că deși ești fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjești după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înțelegi că fiecare experiență trăită
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Jorge Luis Borges despre singurătate, adresa este: