Tocmai mișcarea cea mare, ce-o facem, mișcarea dimpreună cu pământul în spațiul cosmic, n-o simțim. Tot astfel nu simțim nici ce se întâmplă cu noi din punct de vedere metafizic, care-i rolul nostru în tragedia sau comedia cosmică.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice aforism al lui Lao Tze, oricât de potențial ca articulație și înfățișare, cuprinde de fapt o trăire a sensului cosmic. Aforismul nu e de aceea capricios, arbitrar, făcut să uimească cu orice preț.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura este expresia directă a unui mod de existență sui generis, care îmbogățește cu un nou fir, cu o nouă culoare canavaua cosmosului. Omul a devenit creator de cultură în clipa promițătoare de tragice măreții, când a devenit cu adevărat OM, în momentul când a început să existe astfel, adică structural pe un alt plan decât înainte, în alte dimensiuni, pe podișul sau în tărâmul celălalt, al misterului și al revelării. Cultura e condiționată de începerea în lume a unui nou mod, mai profund și.
Lucian Blaga în Trilogia Culturii, Spațiul mioritic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi un trup, voi munților
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
și totuși
flori albe și roșii eu nu-ți pun pe fruntem și-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru strașnicul suflet
ce-1 port.
Dați-mi un trup,
voi munților,
mărilor,
dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcașul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreții mei pași
și-aș apare năvalnic și liber
cum sunt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la astronomie, dar cu o relevanță mică.
Pustnicul
I
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă șade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoși de fosfor. Privește
neclintit parcă ar asculta ceva-n tăcere.
LUCIFER
Nu s-aude-n larg decât mișcarea
pământului prin lume.
Cu aripile sprijinite-n pietre-aștept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
și spini ce atârnau în aer mă-nțepau pe frunte.
Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre astronomie, adresa este: