Lusiana Drăguşin despre zile

Te simt şi te am...

Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniştea copacilor, ce stau trişti pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Şi în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.

Te simt pe cerul de dor, fericit că eşti bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... şi te am, căci de-acum suntem doi.

poezie de Lusiana Drăguşin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt a ta

Am găsit, da, am găsit fericirea
Cuprinsă în nestemata numelui tău.
Maestrul meu Preaiubit,
Mi-ai oferit un cadou nepreţuit.
Cu inima plină de dragoste, l-am acceptat.
Am aflat ce căutasem, de-a lungul nenumăratelor zile.
Strălucirea nestematei, nimeni nu poate să o ţină doar pentru el,
Nimeni nu poate să o fure,
Zi după zi ea creşte şi rupe orice zăgazuri.
În corabia adevărului, condusă de Preaiubitul meu.
Sunt a ta!!!
Si am venit în oceanul existenţei tale.

poezie de Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger

Zilele trec triste şi goale
noi mereu ocupaţi cu diverse,
cine are timp de meditaţii,
de suflet, unde va fi
dupa ce noi ne vom ridica
la cer?
Avem mereu ceva de făcut
evident pentru alţii,
pentru efemer
dar n-avem timp pentru
veşnicie,
da, ştiu,
toate sunt deşărtăciuni aici,
însă dincolo... oamenii mei buni
ştiţi ce este?
Eu ştiu despre mine
că sunt un înger de lumină!

poezie de Lusiana Drăguşin (27 ianuarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am frică

Câte vise, câte ganduri,
Au trecut de-atunci prin noi
Câte planuri şi iluzii
Ne-am făcut noi despre... noi.

Insă zilele cum trec şi cum clipele se scurg,
Lucrul ce-mi e cel mai cert şi nu ştiu, cum să îţi spun,
Căci mi-e teama... nu de tine şi de vanitatea ta,
Ci de ce va zice, lumea imbecilă, crudă, rea.

Dar n-am frică, of degeaba,
Staţi cu toţii şi-aşteptaţi,
Căci eu ştiu prea bine calea
Şi nu vreau ceva să-mi daţi.

Doar în mine este Domnul,
Şi oare cum aş putea
Să greşesc de-acuma drumul
Ce duce-n inima ta?

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri imaculate

Am înflorit ca o mireasmă a florilor de măr,
pe buze port cuibul înverzit de mugur,
contur fragil al unui rid de primăvară,
ai răsărit dinaintea mea ca un arc de curcubeu
şi-acum îmi port zilele şi nopţile de-a rândul
spre orizonturi liniştite şi imaculate,
dar mi-am păstrat braţele rotunde
şi-aduc din nou a îmbrăţişare,
lumina ochilor tăi muşcă blând din irizări plăpânde,
iar privirea îmi înalţă zborul
spre desăvârşirea neclintită a iubirii
şi n-ai să poţi să mă uiţi vreodată -
asta îţi citesc pe chip printre atâtea cuvinte nerostite
şi respir iubire...
Vibrează clipa, vibrează noaptea,
crestează-mi buzele doar c-un sărut fierbinte
din adierea respiraţiei tale
chiar dacă taci,
îţi iubesc tăcerea care mi-a stins neliniştea din suflet!

poezie de Lusiana Drăguşin (22 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!