Se întorc cocorii
Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul frunzei
Mai lasă-mă o clipă
să te mângâi
frunză căzută pe cărare
frumusețea ta,
o port cu mine
din timpul pomului în floare
simt emoția nestăvilită
alin durerea
cu o rugă fierbinte
ce urcă în zboruri neștiute
vei renaște-n primăvară
în muguri de speranțe
și flori de giuvaer
m-ai dezbrăcat de verdele privirii
când focul iubirii ardea
apoi te-ai transformat
în galben zâmbitor
vântul oftează
în lunga dezmierdare
sub muzica suavă
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (8 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Frumoasă zi, când soarele răsare
La geamul dincolo de nori,
Unde privirea dorului așteaptă
Să te cuprindă-n brațele de flori.
Ce dor adânc mi-era de tine
Dulce fericire-a tinereții,
Zâmbea izvorul lângă mine,
Scăldat în raza dimineții.
În fericire vom pătrunde
Cu dragostea mult preacurată,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocei - gingașe flori
Înfloresc ghioceii,
sfidând timpul
în armonia sfântă a privirii
alungând tăcerea
clipelor pierdute
încununând speranțele cu-n zâmbet
gingașe flori
din visuri efemere
privesc prin geamul noii vieți
zilele scăldate în lumină
mugurii răsar în primăveri
din fâșii de pământ
ca o ploaie de dorințe
pictând fericirea
printre fulgii rătăciți
o lume în albă culoare
împrăștie norii noului început
renăscut în zori,
răspândind corole de parfum.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăț prea devreme
ce-nseamnă distanța
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanță cu depărtarea.
Octombrie, ești luna mea,
cu adieri de vânt neobișnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranțe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineți-mbrăcate
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedeslușite clipe
Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedeslușite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
pașii tăi îndurerați
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiți
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut - te chem
Te caut... și nu-ți găsesc nici umbra
Și ochii plâng si plânge-ncet vioara
Ești zbor de flacară-n prag de seară
Și vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.
Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Și chipul tău în suflet mi-a rămas.
Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârșita zare...
Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, așa cum am visat
Și să ne bucurăm în zi de sărbătoare.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire neatinsă
Îți scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
își scutură petalele
în raza dimineții.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colțuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înflorește în simfonia
inimii
colțul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer prețios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovați de necunoaștere
suntem noi,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțiri...
Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopțile reci și pustii
viața-mi măsori
mereu cu despărțiri
iar timpul tău,
e un deșert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aștept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde pașii-mi trec
firul de iarbă se înalță-n valuri
iar pomii încărcați de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternele poeme
Ne apropiem
de teiul singuratic
ce străbate orizontul
în liniștea serii
crengile par niște
perdele-nflorate
luna își întinde
mâinile fine
prin voalul de mătase
revărsând dor și patimi
peste sat.
Stelele, neobosite făclii
deapănă firul nopții
am privit destinul schimbat
într-o nouă formă
a vieții...
culeg parfumul florilor
din zborul secundei
facem schimb de cuvinte,
caut echilibrul
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecem desculți...
Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în pași de dans
un joc amețitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineții
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
și norii pictează
colțul de cer
suntem o candelă aprinsă
în acorduri de viață
trecem desculți
prin primăveri fară număr...
în suflet simțim cum stelele ard
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii pierduți
Sculptez gheața
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu ești un țărm
ce liniștește marea
când valuri de furtună
o risipesc
pașii pierduți
puțin se mai zăresc
la poarta minții.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fărâme de amintiri
Adun din firele de nisip
urma pașilor de timp
și lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua mă vrăjește
cu razele soarelui și murmurul vântului
în gând îmi înflorește primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
plutește pe portativul vieții
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoțesc călătoria
vreau să devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zefiruri parfumate
Trec orele rând pe rând,
în urma lor rămân
gânduri trecătoare
din tot ce-a fost
în nemărginitele uitări
un glas, o umbră
sub o frunză, sub o floare
într-un răsărit de soare
privesc cu emoții
alba dimineață
îmbrățișând o lume-ntoarsă
din povești
clipa ascunsă se răsfrânge
pretutindeni...
în zefiruri parfumate
ne aduce din toamnă-n primăveri.
poezie de Maria Ciobotariu (15 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări și răspunsuri
Caută-mi un loc între mine și tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
și flori albe cresc peste tristeți
la capătul timpului
în valurile dimineții
un gând adânc se așează
pe stropii de rouă
luminând marea neliniște
mă-ntreb cum te-ai simți
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
și din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
și pământul este pradisul
din care nu poți să pleci,
atunci aș păstra fumusețea clipelor
din zilele senine
și culoarea macilor de câmp.
poezie de Maria Ciobotariu (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire sfântă
Mă întreb dacă aș putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârșite bucurii
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre flori, adresa este: