Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Sărutul primăverii
Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aștept momentul să-l deslușești
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat pașii către copilărie
Șimțeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.
poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul mamei
E dimineață în grădina înflorită
încerc să alung tristețea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranțele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credință
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul credinței
În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
și culoarea ochilor tăi
descântați cu iarba fiarelor
în vraja nopții
luna își ascunde privirea
sub veșmântul de stele
privirile ard ca o torță
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
și se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colț suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul își spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer plutește sărbătoarea
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
E timpul întâlnirii,
între zi și noapte
între trecut și prezent
între lacrimă și zâmbet
misterioasă alegere,
au trecut secole de așteptări
călător mi-e gândul
vibrează ca un ecou
prin câmpiile însorite de emoții
într-un colț de rai
simt mângâierea vântului
sub teii înfloriți
cu aroma primăverii din nestinsa iubire
te-am regăsit printre lumini de sentimente,
rătăcind prin amintiri
privesc răsăritul dincolo de nori
urmez calea destinului.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de primăvară
Petale de flori
aduse de vânt
se așează în păr
un ciripit de pescăruși
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoții
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciți între cer și pământ
navigând pe ale timpului valuri
mărețe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
pășesc pe țărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călători sub colț de cer
Mi-am așezat visele - petale de flori -
în palma ta.
Și am șters lacrimile
în amurgul
luminat de stele.
Încet, durerea s-a stins
în ploi reci căzute peste noi.
Un paradox
ne cheamă și ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiți de furtună.
Călători sub colț de cer,
Separați și totuși împreună,
În sfera nopții...
un fel de mister.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
Când razele lunii coboară
peste tanice cărări
un aer pur îmbracă
gândurile mele
privesc luceafărul din cer
ce-mparte nemurirea
picături de rouă,
despărțite-n două
o mângâiere nerostită
străbate pământul
întruchipează cuvântul cu stele
și visuri dulci de iubire
tărzie toamnă vine peste noi
ne îmbracă-n ploi și...
flori de crizanteme
cu lumină argintie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii roșii din câmpii
Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare și iubire
în reflexe de lumină
cine știe câte gânduri
geana nopții le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet și cuvânt
flori de dragoste și dor
lunga noapte se așterne
peste chipul tău de vară
printre arșița de stele
ard în ruguri din priviri
macii roșii din câmpii,
hora visurilor mele.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cupa fericirii
Pe oglinda lacului singuratic
sub strălucirea lunii
a înflorit un nufăr alb
din cupa fericirii
priveam înmărmurită
iubirea prefăcută în esență
atât de pură și de sfântă
tăcere și lumină
este natura
desăvârșind zilele verii
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastre zări
E deajuns să privesc...
depărtarea-mi pare
mai aproape
și liniștea mă-nsoțește
pretutindeni
mai puternică decât mine
păstrează lumina și iubirea
albastre zări din priviri
albastre,
îmi bat la poarta primăverii
aud zbuciumul valurilor
și cântecul pribeag
ca o rugă la visul
unei umbre...
în care te-ai închis
nimic nu se oprește
încet, încet se aprind
stelele ascunse sub pași
din care înfloresc veșnicii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești dor, departe...
Respir adânc și
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopțile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
ești dor, departe...
la capătul țărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi și umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revărsatul zorilor
Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopește cu infinitul
liniștea mă strigă
împletind gânduri cu șoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopții
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veșminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
și iubiri ascunse în suflete de ghiață
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare roșie
Ascunde-mă în umbra ta
să fiu o floare roșie
printre spice de grâu
iar soarele să lumineze
chipul în primăvară
învelește-mă
cu parfumul tău
când privighetoarea cântă
la revărsatul zorilor
ascunde-mă
între filele timpului,
ca o rază de curcubeu
când plouă neîntrerupt
ține-mă lângă tine
în amintirea primei iubiri
când pășeam
prin pădurea cu stejari
în cea mai frumoasă zi de mai
voi fi o mângâiere de vânt
un murmur de-abia șoptit
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul existenței
L
Privesc cerul...
spectacolul nopții fantastic
în spațiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
țesem povești din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristețea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenței noastre
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoaptele vântului
Îmi șoptește vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu pași mărunți
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculță și fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireșii inforiți
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara și simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de pescăruș
Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre flori, adresa este: