Curcubeul sonor
Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la negru, dar cu o relevanță mică.
Zidul
Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de zapada
Omul de zapada nu stie de ce
Ratiunea isi gaseste propriul echilibru, perfect, doar cu ajutorul iubirii.
El a suportat furtuna de saptamana trecuta,
Doar pentru a numara fulgii de zapada care cad.
Omul de zapada se gandeste la faptul ca
Ar fi foarte fericit daca ar trai cu adevarat...
Acum picaturile de ploaie i se preling pe corp, topindu-i zapada,
Si el simte cum toata greutatea vietii lui cade pe pamant
Si intra in apartenenta pamantului...
El capata brusc o stralucire stranie, ca de portelan.
El stie ca nu poate evada din aceasta conditie, aparent umana...
El face un efort ca sa compare
Aceste doua notiuni diferite: natura si libertatea...
El examineaza masinile mortuare negre, ivite brusc, parca, din zapada alba,
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt și m-am confesat
din nou munților pentru a mă elibera
de tristeți. Tocmai cădeam de pe pământ
în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
liniște concretă și expresivă. Am atârnat
liniștea în aer. Am înțeles sensul ei în
sine, precum și sensul ei contrar. Cuvintele
și liniștea erau precum găurile negre și
stelele. În acea ardere spirituală
provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum și
visele mele lucide aparținând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ție, ele au putut
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea unei mutări perfecte pentru a obține șah mat
Inventând reguli noi, într-un nou aranjament și având o nouă strategie,
Regele alb forțează regele oponent într-un colț periculos, pentru a fi controlat de nebun.
Regele alb este foarte bogat.
El ia proprietăți, aparent lipsite de valoare, de la propriul său popor
Și le transformă în proprietăți proprii.
El apăra un sistem de înrobire și exploatare.
El se autoproclamă un mare erou, gândindu-se cât de deștept și de inteligent este,
Pentru că se supune Marelui Întuneric.
Cetățenii țării sale sunt orbi și foarte săraci...
Regele negru are puterea, el are respect pentru proprietatea privată
Și drepturile persoanelor de a dobândi în mod liber proprietatea și de a se folosi de ea.
În regatul său există oameni care sunt bogați, precum și oameni care sunt foarte bogați.
Dar regele negru este orb...
Nebunul devine tot mai lacom, pe zi ce trece,
El are două seturi de cărți identice,
Pe care le joacă totdeauna cu ambele mâini,
Cele două mâini putând fi jucate independent.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Zdrențele o încarcerau.
Se uita țintă prin ochelari cu ochi sticloși,
Dorind să vadă foarte clar frunzele palmate din pomul realității.
Ea și-a amintit brusc de mănușa argintie a mâinii stângi
Uitată pe pagina goală a viitorului ei.
Singurătate sumbră și ploaie de lacrimi,
Asta însemna viitorul ei.
Inima ei era o violină abandonată.
Vibrațiile îi vânau amintirile.
Privirile de onix îi mascau sufletul cețos.
Avea o tristețe dureroasă,
Care aluneca total dincolo de zâmbetul ei timid
Pentru a deveni perfect vizibilă pentru toți cei din jur.
Adevărul negru îi otrăvea visele
Și îi tensiona gândurile cu nonsensul iluziei.
Ea devenise un simplu copil în corpul ei de clovn,
Un suflet încarcerat dorind să se elibereze,
În timp ce realitatea dansa mizerabil pe ringul speranțelor ei.
Ea încă se mai întreba dacă undeva, cineva
Se mai gândea sau visa la ea.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marieta Măglaș despre negru, adresa este: