Toast
Ridic acest fir al apei,
În sănătatea voastră.
Ridic acest solz de pește
Și-i beau lacrima.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă vie, apă moartă
De cum am gustat din acel lichid,
Am și devenit autocefal,
Ca biserica de răsărit,
Cu multele-i turle de vis opal.
Fermecat în mâini țineam șipul,
Plin ochi de vrăjitele picături,
În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicături.
Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Căutată de toate poveștile laolaltă.
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -,
Apă moartă, luată din baltă.
Atunci, cum se face că are efect?
Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.
- Aceeași apă ce palpită în piept,
Pentru unii e moartă, pentru alții e vie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un an
Un an de molii și de dolii
Mai multe dolii decât molii
Și-un an cumplit de pete-n soare
Și-un an când trage sarea apă
Cum ar veni, de pete-n sare,
Un an de cine poate, scapă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectivă
Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.
Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi bureți
Doi bureți
Erau băieți
Și-și vorbeau de la burete
La burete cu "băiete".
Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare și beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apă, aici sare.
La sare se-nțelegeau
Dar la apă se-mbrânceau...
Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine știe.
poezie celebră de Marin Sorescu din volumul , Poezii pentru copii, ed. Ion Creangă - 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peștii, înotăm printre ele atât de repede încât părem gălăgioși. Visul nostru de aur e să înghițim una, bineînțeles pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârșit, ceva frumos, dar poate câteva clipe observăm mirați ca ni s-a terminat apa.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscălitura
Vedea cu o lampă așezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea ușor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.
Sunt destul de vast!
A exclamat mulțumit
Și glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa bătrână
Când s-a cununat Cheagu, tot așa bătrân,
Și fiu-său cu bradul pe vale.
Luaseră și ei lăutarii și le cânta c l a n a r e t a
Și mergeau pe vale, veseli.
Și-au făcut o masă-n curte, s-au dus vecinii,
Și mireasa bătrână - a băut un pahar de apă și s-a îmbătat.
"E, miresică, te dedeși dracu, zicea Cheagu,
Eu acuma cu cine mă mai culc.
Să mă tragă, să mă oblojească,
Răcii pe vale".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietroaiele astea din jur arată cu vârf și-ndesat că noi le-am fabricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa până scoatem din ea lumina, ca din lapte smântână. Soarele, care e de fier, zilnic ruginește, și rugina lui cade pe noi de ne-ncălzește. Noi o strângem în cearșafuri, umplem cu ele câmpul și facem să crească mai repede grâul și porumbul.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorioterapie
Când am insomnie,
Seara, înainte de culcare,
Iau un atlas istoric
Cu puțină apă.
Și așteptând să-și facă efectul,
Urmăresc cu degetul
Imperiul hitiților,
Dar peste o clipă
Trebuie s-o iau de la început,
Pentru că, de fapt, imperiul hitiților
E imperiul egiptenilor,
Ba nu, al asrienilor...
Al medo-chaldeenilor...
Al perșilor...
Dacă așa stau lucrurile, mă gândese,
Atunci pot să dorm și eu
Liniștit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfuzie secretă
Brazii își vindecă scorburile
Picurând într-una rășină,
Cum se ung și lebedele c-o grăsime
De nu li s-atinge apa de pânze.
Dacă fiecare brad
Ar vărsa puțină rășină
Degeaba,
Așa, pentru durerea lumii
În general...
Bradul acela un bob,
Celălalt - altul,
Câtă jale mondială
Ar ameliora o pădure!
Simt că mă vindec
De-o spaimă,
Doamne, ce lumânare
Arde pentru mine
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panta Rhei?
Cum acest rău n-are de gând să treacă
Și ne scăldăm tot în aceleași ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuțită ne dezgroape.
Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de știre, cât trăim cu șir
Și-nțepeniți cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?
De aiurăm și-n trista agonie,
Ținându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării
Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praguri
În susul apei, într-un spasm de os
Și peștii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.
Striviți de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează și își iau avânt:
Mai trece-un prag împuținatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.
Ajung câțiva și mor dup-o secundă,
Lăsându-și icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peștișori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,
Sfințind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - și-n răspăr.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată
Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o țeavă
De telescop.
Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistență
Cariului deznădăjduit.
N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Și nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulația apei
În natură.
Și eu prind această stare
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne cunoaștem
Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai așa și pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.
Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot glohul.
M-ai privit în ochi
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este o apă folositoare...
Marea este și pentru cei mici, nu numai pentru părinți și bunici.
Și la urma urmei, ei nici nu știu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel și chip,
făcînd palate în care, pe furiș, intră scoicile prin acoperiș.
Părinții toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret:
ei au venit la mare numai ca să vă încurce.
Așa le merge gura:
"Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!"
Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici.
Dar acum ați venit cu mine și eu, știți, nu fac scandal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare...
...
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă
Când îndrăgostiții au luat peste tot foc,
Se prind de mână
Și se aruncă amândoi
Într-o verighetă
Cu apă puțină.
Este o cădere importantă în viață
Și ei zâmbesc fericiți
Și au brațele pline de flori
Și alunecă duios
Și alunecă măreț pe jos,
Strigându-se pe nume ziua
Și auzindu-se noaptea.
De la o vreme
Li se amestecă ziua cu noaptea,
Într-un fel de tristețe deasă...
Verigheta răspunde
Tocmai pe tărâmul celălalt.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grup
Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea.
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Distanța în cotituri
De la ce distanță simte râul
Că se varsă, inevitabil, în fluviu?
E o-ntrebare pe care am pus-o
Tuturor, tuturor râurilor
De-o parte și de alta a Dunării.
(Dunărea n-am îndrăznit s-o întreb,
Ar fi trebuit să-i vorbesc cu "măria ta").
Fiecare, după fire și debit,
A bâlbâit, mai bine zis a murmurat un răspuns
Intraductibil.
Ceva cam așa:
Întreabă Dunărea,
Ea de la ce distanță simte că se varsă
Inevitabil și glorios
În mare?
Și în ce-și măsoară ea această distanță:
În palme de apă? în coturi? în zbor de nagâți?
Întreabă Dunărea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La lecție
De câte ori sunt scos la lecție
Răspund anapoda
La toate întrebările.
- Cum stai cu istoria?
Mă întreabă profesorul.
- Prost, foarte prost,
Abia am încheiat o pace trainică
Cu turcii.
- Care e legea gravitației?
- Oriunde ne-am afla,
Pe apă sau pe uscat,
Pe jos sau în aer,
Toate lucrurile trebuie să ne cadă
În cap.
- Pe ce treaptă de civilizație
Ne aflăm?
- În epoca pietrei neșlefuite,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre apă, adresa este: