Marin Sorescu despre mâncare

Război local

Un mic război local se desfăşoară.
La coadă şade lumea, nu-n tranşee:
Mai au un kil de ceva să le deie?
Sau prin înfometare îi omoară?

Şi statul ţine mazărea sub cheie
Şi lintea, bobul, pâinea de secară.
Ca schijele, veşti şi mai proaste zboară
Şi cade leşinată vreo femeie,

Ce are-acasă prunci cerşind mâncare.
Ei, ce nu ştiu că-s viitorul ţării,
Vor şi-un prezent ceva mai acătării!

Şi oamenii pe-o culme-a disperărăă
Scrutează-n zarea neagră fiecare...
Şi cad, pe rând, în piept c-o rană mare.

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii alese de cenzură (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dascălul

I

Venea la şcoală de dimineaţă
Cu demâncarea la el.
Hainele le ţinea îngropate la loc, unde muncea.
Că era lup de muncă. Şi ajungea la şcoală,
Făcea ce făcea cu copiii şi când le da drumul,
Încăleca pe cal şi-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.
Se schimba acolo la loc şi muncea până-n întuneric.
Se dezbrăca şi le-ngropa iar, şi pleca acasă,
Acolo la Pârva-n Seculeşti, avea casă cu etaj.
Şi dimineaţa, se-mbrăca, lua mâncarea şi pleca la
Şcoală călare. Şi de-acolo, la loc. Om harnic.
Lup de muncă, spunea Moşu, care-i fusese elev.
Învăţa copiii foarte bine. Îl chema Bulzescu Matei.
A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse
Cântăreţ la biserică şi-a murit de tifos,
Până în războiul dintâi.
Au mai rămas două fete, Ioana şi cu Nicoliţa
(Căsătorită cu Mitrică a lui Nete).

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!