Nopțile albe sunt cele mai negre.
paradox aforistic de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De atâta suferință, mi-a albit părul în suflet.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele tău
Îi cer luminii albe
Umbra de doliu
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți albe și zile negre. Poezia-mi colorează viața.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dalb conjugal
Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul,
Și dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi
Privirile pierdute și moarte în răstimpul
Neconjugării noastre la verbul a iubi.
Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul
Și la ferestre bocnă de vis vor atârna
Dalbele flori de gheață, șoptindu-și plugușorul
Înconjugării noastre la verbul a ierna.
Întinerim femeie, ne vine dor de noi
Și la ferestre ochii nu se mai pot uita
Căci îi orbesc nămeții, dând recea notă doi
Reconjugării noastre la verbul a ierta.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină rumegată
Pe miriștea galbenă
Sub soarele galben
Pasc vacile albe
Lumina
Și-o prefac în lapte
În liniște.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Îmi imaginez că voi avea o cruce mare, albă, pe care să scrie: M-A IUBIT CINEVA.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta ți-aș dărui o floare
Crescută din lumină și ninsoare
Pe cea mai albă și mai caldă stea
Din ochii mei și din iubirea mea.
În viscolitul vieții mele drum
Și ghioceii se nășteau pe-acum
O, floarea mea, prin câte am trecut
Ca să te văd și ca să te sărut!
Sfios îngenunchez ca la un sfeșnic
La cea mai dalbă floare dintre stele
Și nu știu dacă să te rup, sau veșnic
Să te păstrez în visurile mele.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Doamne, când e alb și rece
Duhul tău de peste sate,
Fă-mă sania ce trece
Pe troienele-nghețate.
Doamne, fă-mă iar copil
Și colinde iar mă-nvață
Ca să mai pornesc umil
Spre coliba ta de gheață.
Să-ți colind că te-ai născut
Și să plângi de bucurie,
Să te las apoi, tăcut,
Sub întinderea pustie...
Doamne, doar atât mai cer
Mamei, Tatălui și Ție:
Să rămân al tău în ger
Îmbrăcat în haine albe
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar albastru de Crăciun
Ninge pieziș
La geamul meu
Văd pe furiș
Ca Dumnezeu
Cerne mărunt
În ochii mei
Ceva mai sunt
Numai de vrei
Albește negrul
Albastrul piere
Ți-aș da întregul
Cer de l-ai cere
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste neîncepută
Sânii tăi ca doi bujori
Albi, ce nici n-au alăptat,
Sânii tăi ca niște nori
Plini, ce încă n-au plouat.
Sânii tăi, ca două stele
Ce mai ard, ce n-au picat
Pradă ațintirii mele,
Pieptului meu încordat...
Acestor două capcane
Însetate și flămânde
Ca două fiare-oceane
De sânii-ți, stele arzânde.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (30 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop în derivă
Nu mai scriu, că nu mai știu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca președintele!
Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc țintele;
Și pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!
Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Și plutesc nefiresc,
Bete, simțămintele,
Albe, osemintele!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Anotimpurile diferă-ntre ele
După ecou.
Strigă la mine!
Dacă ți-o răspunde colțul ierbii,
Înseamnă că e primăvară;
Dacă ți-o răspunde nisipul fierbinte,
Înseamnă că e vară;
Dacă ți-o răspunde frunza-n vânt,
Înseamnă că e toamnă;
Dacă ți-o răspunde albul,
Înseamnă că e iarnă...
Eu nu ți-oi răspunde,
C-oi vrea să mai strigi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 septembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Do(a)r nins
În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, știu,
Ca și mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.
Și dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aștept să vii.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit...
Mă uit la pozele cu tine,
Spre-a nu muri de dorul tău,
Ce scoate colții albi la mine
Și mârâie ca un dulău.
Mă uit, să nu te uit, la poze,
Niște rețete compensate,
Cu nerecomandate doze
Prescrise de singurătate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă de culori
Cu moartea nu m-amenințați
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viața dacă mi-o luați
Mai am în casă o grămadă.
Cu iarna de mă speriați
Mi-e frică, jur, și tremurând
Văz doar nămeți îndoliați
Crescând sub fulgii albi căzând.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Mușcate de ger
Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care mușcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cușcă.
Ți-e foc de mine. Dogorești.
Ți-e gura două flori mușcate,
Ți-e noaptea vremea când roșești,
Ți-e dorul fiară-n libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre alb, adresa este: