Dacă nu râzi sau nu plângi la apariția mea, înseamnă că trebuia să rămân la prima mea îndeletnicire pe care am studiat-o: și am titlu de arhitect, conductor arhitect.
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu putem să fim 3 inși triști din același motiv până la ultimul amănunt. Sigur, toți avem morți în familie, fiecare plângem în felul nostru. Dar mortul meu nu seamănă cu mortul celuilalt și bucuriile mele nu pot fi și ale dumitale întru totul egale.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uităm că, până la urmă, teatrul este o bucurie, fie că am plâns două ore și jumătate, trei ore și jumătate, patru ore, dar când am ajuns acasă toate lacrimile ne-au spălat sufletul și, fără îndoială, ne-am ales din acest teatru pe pâine cu o bucurie, cu o liniște sufletească.
Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și în medicină, și la noi (în actorie) există un lucru formidabil: scopul nostru este viața. Medicul se luptă ca pacientul lui să se întoarcă la viață. Pentru actor, este la fel de incitant să aducă publicul la viață: să îl facă să râdă sau să plângă.
citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vremuri, prin 1920-1930, doamnele purtau o mică poșetă, care avea un clip. Acolo încăpeau doar rujul și batista. Când desfăceau poșeta, se auzea: "pâc". Când avea loc momentul dramatic, desfăceau poșeta și căutau batista. Reușeam să le facem să plângă. Ce căutăm noi? O lacrimă.
citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima din spatele cozii ochiului spectatorului sau telespectatorului nostru este o adevărată binecuvântare pentru îndeletnicirea noastră... Lacrima este sfântă, întotdeauna, fie că e de râs, fie că e de plâns... Emoția este cea mai transmisibilă... cheia îndeletnicirii noastre este emoția...
citat clasic din emisiunea Ieri, azi, mâine de Mircea Albulescu (TVR)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este importantă și această etapizare în devenirea în personaj. Mă lămuresc cu mine, pentru că eu, cel de astăzi, nu semăn cu cel de ieri. Eu, cel de ieri, nu semăn cu cel de acu' 3-5-7 ani și cu atât mai puțin cu cel de poimâine când voi fi mort. Dar mă feresc de asta. Nu vreau să-mi plângeți de milă. Vreau, dimpotrivă, să ne bucurăm împreună, să fim împreună și eu să pun liniștit capul pe pernă știind că voi, bunii, veți duce mai sus și mai departe sacul ăsta cu vieți care sunt personajele mele, mai departe, mai sus, și că oamenii își vor rupe palmele aplaudându-vă...
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai scumpă relație peste scenă este tăcerea, atunci când și el, și eu, și dânșii, și noi ne ținem pentru o clipă respirația. Ce va să vină? În teatru există acest lucru primar. Construiesc un moment momind atenția, sensibilitatea receptorului, spectator cum îi spunem noi. Dar nu e bine spus, fiindcă el nu e spectator. Trebuie să fie cu mine împreună, căci, dacă nu e, dacă vorbele mele, situația mea, dorința mea de a fi... uite asta e scena, asta e rampa, vreau să vină peste voi, să vă fac să înțelegeți, să vă întristați, să plângeți, să râdeți și să întoarceți către mine trăirile dvs., se întoarce către mine fluxul acesta.
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În copilărie am avut, bineînțeles, o jucărie preferată! Un ursuleț bej, mare cât o palmă de om. Îl chema Niculaie și avea avantajul extraordinar că putea fi... ros! Nu mă despărțeam de el niciodată. Nici în timpul zilei, nici noaptea. Ei bine, marele meu moment de actorie s-a produs în prezența lui. Mama și cu tata m-au dus la fotograf să mă tragă în poză. Fotograful, ca orice fotograf specializat în poze cu progenituri de tot felul, era "înarmat" cu tot soiul de jucării ademenitoare: ursuleți, păpuși, girafe, purceluși... Mă rog! Deciși să mă "împozeze", ai mei au uitat să-l ia pe Niculaie! Ei bine, nu-ți poți închipui cât s-au chinuit bieții oameni - tata, mama, fotograful - să mă facă să stau cu o droaie de jucării străine în brațe. Și să mai și zâmbesc! Ce să zâmbesc?! Eu nu m-am putut opri din plânsul ăla torențial decât după multe, foarte multe insistențe; semn al durerii sfâșietoare că lipsea... Niculaie!
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Albulescu despre plâns, adresa este: