Textele de mai jos conțin referiri la șosele, dar cu o relevanță mică.
Mica elegie
iubește-mă, pentru că și eu te iubesc,
ține la mine, pentru că și eu țin la tine,
soarele e galben, cerul e albastru, norii sunt albastru deschis,
deci, dragă, să ne bucurăm de viață
"... până nu se rupe funia de argint,
până nu se sfărâmă vasul de aur..."
câmpiile sunt verzi, șoselele sunt prăfuite
dealurile sunt aurii, viaductele de cărămidă respiră,
tu ești o fată bună la sfârșit de concediu
mama ta e o femeie de treabă.
încearcă să te porți frumos cu mine, să nu mă chinuiești,
să nu dai frâu liber agresivității din tine;
nu te gândi neapărat la măritiș, lasă lucrurile să curgă,
iar când faci dragoste, nu te gândi că faci dragoste.
m-am săturat de amoruri cu pandalii -
cred că și tu ai avut experiențe din astea: mușcatul pernei, ore și
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă lăbuța (vei da și boticul)
Cri, dă-mi mânuța și fii atentă:
e toamna arborescentă
și nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe șosele.
prin toamnă privești ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvățătoarea ocolită de curcubeu.
trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetișor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra și Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de lună.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.
mi-au cam ieșit fumurile de celebritate din cap
și viața literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
și fâșnețele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Frunze galbene, lumini de trafic
Înnebunesc de tristețe, nimeni nu este în viața mea.
umblu năuc toate serile printre luminile de trafic, privind
cum se aprind arborii pe marginea șoselelor.
stau în stații de troleibuz
în semiîntuneric (toată lumina
mai vine de la un chioșc cu vitrina sclipind), stau singur
singur, singur,
umblu prin umezeala-nserării de unul singur...
și cad frunze, și clipesc luminile de semnalizare
și e frig, mă zgribulesc în jacka mea de piele, visez
și-mi amintesc, și mă uit după fete tinere,
liceene în costume de blugi...
în intersecția de la Bucur Obor
troznesc în vânt steagurile albe pe care scrie COLEUS
tramvaiul 21 ia curba cu-atâta grație
taximetriștii așteaptă la volan, cu mutre nerase...
nefericit, căci este octombrie
privesc scurgerea de focuri roșii a luminilor de poziție
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele
mușcat de păienjenii galbeni stelari
era toată bolta stea langa stea
și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea
zornăiau, pâlpâiau, era atât de scântâietoare zăpada
încat nu mai puteai să mai știi care sunt stelele și care e strada.
la fondul plastic, spre romană, stelele din ce în ce mai apoase,
microbi transparenti, cu protoplasmele de matase
se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote
se ștampilau pe fețele costoboce, cumane și vizigote,
fete fantastice de pietoni.
era întuneric plombat cu neon.
eram azuriu, amețit.
- pardon, nu știți cât e ceasul? vă rog frumos!
în jur, pustiu, case și garduri.
palide strângeri de inima. echipament sportiv, stilouri și ceasuri.
neliniști, extaze, iar străzile - râme, cobre, năpârci.
cine putea să întrebe?
cine mi-a pus drugi de gheață pe ochi? tu ești, bebe?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Din nou singur
soare cu dinți la intersecția din Doamna Ghica.
ne-a înghețat la toți pielicica.
trotuarul curat scânteiază ca mica.
trec pe lingă farmacie, cofetărie și loto-prono.
viața mea e pe stereo sau pe mono?
fredonez în gând din lenon și yoko ono.
oh, soare, în tehnometalul din colț
reverși miliardul tău ieftin de volți,
oh, soare, soare galben printre nori dezinvolți!
din nou singur
din nou visând la...
am acum o femeie și voi avea un copil
și din nou singur.
voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunțișuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
și voi încărunți
și nu voi înțelege mai mult ca acum.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mircea Cărtărescu despre șosele, adresa este: