Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mirela Nicoleta Toniță despre durere

Mirela Nicoleta Toniță

două lacrimi

Două lacrimi, pereche de iriși,
se-nvălmășesc în cuvinte șoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenușa orizontului
exil în deșertul albastru al ființei.
Descos fire de sânge,
veșmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit și dorințe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
și...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de iriși
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie

Tăcere apoi...

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Când vorbești

Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.

Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.

Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.

Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape…

Când vorbești sau când taci…
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...

poezie de (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Inima-mi, veche clepsidră

Oglindă...
mȃini...
una – piatra,
una raze de soare.
Pumn rece, strȃns,
cu privirea-lacrimă,
matriță a norilor din iriși,
a durerii eu-copilului
de atunci
de cȃnd tăcerea
s-a cuibărit în mine.
Mȃna din raze de soare...
cu degete strȃnse-ntr-un zȃmbet
al eu-pruncului
de atunci de cȃnd cȃntecul mamei
era leagănul universului...
Ȋn oglindă, acum,
eu-prezentul
cu chip amorf încuiat în tăcere,
cu pleoape închise în mine

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

o lacrimă

Din lacrimă de dor se naște primăvara,
din vise verzi mai înflorește încă floarea,
din albe fire-adânc ți se arată
că-n viață doar vei trece
și meriți înc-o soartă.

De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-și știe sorții.

Tristețea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
și visul e dorință.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduință.
Veni-va iar o vreme
când vei simți căința...

Ȋn palme-ți va rămâne

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.

Mirela Nicoleta Toniță

Alerg

Alerg...

caut cu durere drumul pierdut
în labirintul în care
pașii tăi cheamă căutarea mea.
Urmează-mi destinul!
Tu-l știi... e încuiat în stele.
Citește-l,
nu poate fi departe de tine.
Visez în noapte să te ating
cu ramurile brațelor mele.
Te caut înfricoșată
pe obrazul ce mai păstrează încă
urma lacrimii tale.
Am nevoie de tine,
port înca în mine
fiorul atingerii tale.
Te visez în drumuri uitate
către adâncul ființei mele,
îți sărut încă urma

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Răsăritul ploii

Rădăcinile scot sunete ciudate
cresc din pamant și peste tot e umed.
La răsăritul ploii curg șuvoi urmele de ape.
De curând potopul se-nșiră pe-o pagină de carte.
Desenate, valurile păreau pălării întoarse
către est... de unde se scurge pe mâini
atâta fluid albastru și de unde trupurile norilor
se-nfioară la fiecare palpare a cerului
cu roiuri de gânduri aruncate pe cer ca stele
într-o noapte neagră, neagră și-atât de aproape
de ce am fost odată umbre la-nceputuri?
Scândurile porții se aud scârțâind și doar
găurile amintesc că timpul se strecoară
prin fiecare fărâmă a ființei atât de învechite
ca un fir de ață care se rupe la prima
durere mai aproape de nodul încă nedezlegat
al destinului.
Îngerii se-adună pe cale ca fluturii albaștri
în jurul gurii de apă risipită pentru o fotografie
înrămată de retină și poate c-o flacără

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

An învățat

Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invățat că iubirea este.

Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheața realitații m-a învățat
că a fi
este
Nu a fost...

Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învățat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.

Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înțeles că cenușa
zămislește sâmburele renașterii.

Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înțeles că aripile mele

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

cutreier cu pașii cuvintelor

Cutreier cu pașii cuvintelor,
labirinturi de inimi împietrite în nerostire.
Văd cu inima cuvinte golite de vocale,
brutal scrijelite pe inimi-pietre.
Le sterg, alb, cu versuri...

Ȋn unele inimi răscolesc jarul mocnit
al amintirilor
și-l învii apoi cu o lacrimă.

Adun semințe de mac
din inima mea
și le sădesc să răsară roșu de iubire
într-o inimă-stâncă aridă.

Culeg verde din frunze
să reînvii o inimă arsă de galben...
Cutreier...
văd...
simt...

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Pas...

sunet strident caut în noapte
albatroșii sfâșie norii, obstacole în calea zborului
îi aud atât de tare și în depărtare
strigătul morții mânjește un cer cu pata de asfințit
coborâtă până în adâncul lanțurilor
aud trenul și șinele mă poartă spre depărtări
dorințele urlă în mine și strivesc sub tălpi macii
atât de goi de non-sens mi se par
pentru că vreau să-i modelez eu
cu mâini de olar cu lut de pe muntele cu zei
mă dor pulsurile inimii și mă înțeapă fiecare
lacrimă scursă, stoarsă până la neplângere
mă simt stafie înveșmântată în alb
chipul e-acoperit diform ca și cum oasele
ar fi fost topite
în lanțul inelului ce mă unea odată cu o icoană
s-a sfărmat atâta ființă
umilința a otrăvit fiecare fir de nisip
din care mă construise demiurgul
bucată cu bucată mă adun de pe câmpul ars de-atâta trăire

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de MirelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

lacrimi învie în culori

Lacrimile învie în culori,
libertatea pe aripi de fluture.
Tâmpla muntelui soarbe
simfonia cerului din dalbul norilor.
Sfinxul aruncă-n temnița privirii
ultimul apus al soarelui.
Cel din urmă mag rătăcit adună
din stalactite agățate de cer
rugă a Celui ce se naște
în psalm rămas fără amin...

Ființa îmi măsoara timpul
în minutare de suflet
trecute în al doisprezecelea ceas
dincolo de firul de nisip,
lăsat dintr-o altă viață
temelie în cale de valuri,
faclie în calea întunericului...

Ce-mi sapi cu durerea, suflete,

[...] Citește tot

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

O lacrimă goală de gând

Mișcătoare cetăți pe căi cu ruine,
dune cu urme de soare scorojite de tâmpla vântului...
Cerne vipie cerul pe-un obraz biciuit de viață
brăzdat de-atâta umblet printre resturi de drumuri.

Alung din curgerea de nisip a clipelor
amintirea galben-aurie a cetății de vise
pierdute printre atâtea secole de răzvrătire.

Tremurânde, în zare troițe înconjurate cu garduri de ghimpi
și varul alb sub care cariile vremii ros-au viața de rod
ascut ghimpele trandafirului ce-a ridicat din pământ
seva de sânge din care plâng petalele
iar coaja de nucă străpunge tălpile cu durerea uscată,
amară, a umbletului veștejit pe-o cărare luminată de stele.

De-ajuns că vremurile aspre și seci plouă pe-obraji
reci ca de piatră. Înteleg graiul statuilor, greu
ca o tăcere mai gravă decăt zborul păsărilor
către sâmburele de cer din care răsare lumina...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Mirela Nicoleta Toniță despre durere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info