Miron Radu Paraschivescu despre poezie

Versuri

Cuvinte
din mine pierdute

Cum v-aş putea prezenta
în faţa eternităţii
pe voi
care nu sunteţi decât
nişte corecturi
ale biografiei mele?

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.

Ţii minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma ştiu

Că scrisă mi-ai rămas în ei
Şi de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
Un singur vers,

Că eşti a mea de la-nceput
La nesfârşit
Şi să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii

Poate că-ntr-o zi am să mă-ntreb
Singur ca Hamlet
Sau ca Filip în Escorial
Privindu-se-n nesfârşite oglinzi:
Cine e cu mine
Să mă ajute şi mai continue?

Şi-atunci veţi apărea
Desculţe şi mute
Voi
Săracelor versuri
Răsuflet al meu
Gâfâit
Lacrimi
Şi strigăt

Ca nişte copii înfiaţi
Culese de pe buzele lumii
Şi replămădite
Una cu mine

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem alb

Motto:
Te quiero
(Dintr-un cântec popular spaniol)

Poate că spre tine-ndreptasem acest gând
devenit cuvânt
Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt
devenit sânge
Poate că spre tine-ndreptasem acest sânge
devenit făptură
Poate că spre tine-ndreptasem
această iubire şi ură
Poate că spre tine-ndreptasem
această nefiinţă
pe care tu ai primit-o
şi tăcând zâmbind şi privind
ai învăţat-o să tacă
(deci să strige)
să zâmbească
(deci să plângă)

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Ultimele (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem de dragoste

Când ţi-o fi lumea mai dragă,
să-ţi pice dreapta beteagă
şi s-ajungi, la cap de pod,
cerşetor, slut şi nărod.

Din puterea ta a plină,
suptă de vreo curviştină,
să rămâi sfrijit ca paiul,
urle-ţi versul ca buhaiul,

limba să ţi se-mpletească,
să vorbeşti pe păsărească,
să te topeşti de-a-n picioare,
galbin, ca o lumânare!

Să nu fie boală rea,
care-n tine să nu dea!
Ardite-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!