De Ziua Ta
De ziua ta
O lume ne desparte
Te simt aici
Chiar dacă ești departe
La geamul meu
O pasăre îmi bate
Și vocea parcă-ți murmura
Un cântec de departe...
Eu o să-ți pun cadoul meu
În pagini dintr-o carte
O poezie, un poem și un eseu
În versuri făr' de moarte
Și-apoi petalele uscate
Le voi lipi
Cu lacrimile picurate
Să nu le pierzi!
Eu ți-am trimis
Iubirea mea in șoapte
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
un tei în amurg
un poem purtat de vânt
și Eminescu
haiku de Monica Trif (6 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poezie într-un vers
Toamna
Vântul suflă și-un strai de frunze acoperă totul.
Octombrie
Furtuna rupe și-ultima frunză de vie.
Toamna târzie
Prima brumă atinge trandafirul rămas.
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Toți te recită, până și cei străini
Copilele-ți pictează heruvimi
Tu strălucești ca roza-ntre ciulini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ți sunt scrise cu lacrimi și suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini
Tu ești poetul cu carte, cu lumini
Și luminezi în lumea noastră de nebuni
poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tăcere
Cuvinte nespuse
rătăcite priviri
și tăceri...
Pierdute iubiri
vorbe fără rost,
în acorduri
de tăceri...
copilul,
un scâncet
și zâmbetul lui
și tăceri...
Un poet plângând în tăcere
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Femeia
În visul meu te văd pe îndelete,
O... tu femeie cu miros de violete
Artiștii te-au sculptat în siluete.
În visul meu te văd pe îndelete,
Câți nu ți-au scris de ani și ani, poeme, sute
Tu ești și muza și ispita pe gazete.
În visul meu te văd pe îndelete
O... tu femeie cu miros de violete...
poezie de Monica Trif (1 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-nflorit Teiul iar, Iubite!
A-nflorit teiul nostru azi, iubite
Și florile-i albe dansează în vânt
Eu, singură, cu cărțile-ndrăgite
La umbra lui m-așez, pe vechiul tău veșmânt
Un vers încep, din pagini aurite
Și regăsesc numele tău în gând
Mă cheamă dorurile tale răscolite
De florile ce cad pe trupul meu arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Melancolie (triolet)
Ce ești tu melancolie?
Ode-ți scriu poeți o mie
Cu gândul la veșnicie
Ce ești tu melancolie?
De mă porți noaptea târzie
Pe tărâm de feerie
Ce ești tu melancolie?
Ode-ți scriu poeți o mie...
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dor
Îți scriu
în ceas de noapte
scrisori, poeme, șoapte
de dorul tău
departe
mă poartă gândul,
poate,
pe căi catifelate
cu tine parfumate
și gânduri violete
aștern pe-ntunecate
ecuori disperate
îți las eu într-o carte
pe viață și pe moarte
suntem uniți
de soarte
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am Pierdut
eu te-am pierdut
și am știut-o
din priviri
și vocea-ți agitată
în rostiri
când tu mi-ai spus:
'zilnic se nasc
și mor iubiri,
se pierd
tristeți și fericiri...'
ce rost ar mai avea
să-ncerc să te rețin
intre noi doi
nu ar mai fi
decât un lanț
de poezii
ce noi le-am scris
cu păpădii
iar azi îți par
copilării
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie, dar cu o relevanță mică.
Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Monica Trif despre poezie, adresa este: