Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Martinescu despre plâns

Nicolae Martinescu

Brevi finietur

S-a deschis sicriul toamnei
Și cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns și geamăt
Aspre, furioase vânturi.

Țăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spații,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfințit;
Ca o viață omenească
Se pierdu în infinit.

Și privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viața-mi pare-atât de lungă?''...

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Martinescu

Când toate pier

motto:,, Nu spera și nu ai teamă''
m. Eminescu

Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Așa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.

Și-un soare pal cu fața somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimițându-ți,
Îți va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.

De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniștit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?

Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Sfârșitul bardului

O, lăsați să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsați cu viața-mi moartă!

Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viața toată
Cu fantasme sperioase?

Voi legați sunteți de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viața aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...

Amintiri căzute-n zgura
Nopții veșnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieții s-o descoasă.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

La icoană (jertfă de mamă pentru copilul bolnav)

Se stinge-n glastră floarea ofilită,
Ușor și-apleacă frunzele-a lor frunte;
Lovește-n geamuri ploaia rătăcită
Și se zdrobește-n fărâmiți mărunte,
Se pierde foșnet surd în bezna deasă...

Un ram uscat privește prin fereastră
Și ce-a văzut? O candelă tânjește...
Ce galbenă-i mușcata cea din glastră!
Ce liniște-n odaie stăpânește!
Ca-ntr-un cavou închis, pe veci uitat...

Și Maica Preacurată blând veghează...
Pe cine, oare-n liniștea de gheață?
O mamă lângă pat îngenunchează
Și lacrimi se preling pe supta-i față.
Ea plânge, plânge-ntruna și se roagă...

Se-nchină-ncet, se roagă; iar se-nchină
Și nu poți ști de-i trează, de durere.

[...] Citește tot

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Joc autumnal

Litieră-și făcu toamna din frunzișul ruginit
Și din crengile uscate două osii și-a cioplit;
Patru nuci îmbătrânite, costelive, făcu roți
Și-a strigat în crâng și codru ca să vină cucii toți.

Dar grăbiți cum sunt din fire, când îi chemi ca să lucreze
Dânșii n-au voit pe umeri hamurile vechi s-așeze;
Ci-ncepură-a face mofturi, că se vor mânji pe pene,
Hamurile-s șubrezite... Dar ce-i drept, le era lene...

Și porniră-atunci să sufle vânturile nevăzute
Focuri ce-au pălit a ierbii plete. Mute
Au rămas și crânguri și câmpii pustii și ape,
Îngroziți fugiră cerbii ce veneau să se adape.

Iar căruțul roșu-galben, vuind, începu să fugă.
Speriați au fugit cucii. Și sucit ca o zvârlugă,
Vântul fură din grădină ultima crăiță vie
Și fugi cu dânsa-n brațe, simbol dragostei să-i fie.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Tu zis-ai (Iisus la Pilat la judecată)

Sălbatică gloată cu freamăt se-abate
Pășind spre înaltul Pretoriu.
Cu ochii aprinși și cu fețe crispate

Mulțimea urmează pe-un Rege legat.
El merge cu capul în jos și se-ntreabă:
,, De ce oare-n lanțuri de fier m-au băgat?

De ce mâna-mi slabă cătușe-adunat-a
Când ea nicio muscă vreodat n-a strivit?''
S-aud șoapte-n urmă. Cum freamătă gloata!...

El merge împins de o ură păgână
Din partea acelor ce mult i-a iubit...
O lacrimă caldă îi pică pe mână

Și alta-i urmează:,, O, suflete oarbe!
Cu glod stropiți cerul...
Cedeți că cu mâini înnegrite și slabe

[...] Citește tot

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1926)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Martinescu despre plâns, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info