Nicolae Matei despre apă

Plopul de la malul gârlei

M-am depărtat de casa părintească,
De satul drag cu iarbă albăstrie,
În şuşote vrea plopul să foşnească
Tristeţea mamei ce-o păstrează vie.

Luna porneşte cu pasul ei mărunt,
Alunecă sclipind pe luciul apei,
A nins cu floare de cais, părul cărunt
S-a revărsat încet în barba tatei.

Voi, cei de-acasă, strângeţi plopu-n braţe
Şi sărutaţi-i frunza ce-o să cadă,
N-am să revin că timpu-o să mă-nhaţe,
Mă duce-n iarna plină de zăpadă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puntea

Între maluri ancorată
Puntea de la Siribelea,
Când o treci întâia dată
Ţi se încreţeşte pielea.

Şovăiam în pas sfios,
Îmi spunea să iau aminte:
"Să n-apleci capul în jos,
Să priveşti tot înainte."

Trecerea e mai uşoară
Înspre capătul de trepte.
Un tren ce soseşte-n gară
Nu poate să mai aştepte.

Eşti o sfântă trecătoare
Pe-al apei fir ca o minune,
Ca o rampă de lansare
Ce leagă satul de lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruţa cu coviltir

Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir,
Pe mal de râu, oprind din nesfârşitul drum,
Au poposit căruţele cu coviltir.

Necaz, nevoi, tristeţi sunt prefăcute-n scrum,
Cântă ţiganii, fuste se rotesc în şir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum,
Amurgul fâlfâie pe-aripă de zefir.

Sunt fericiţi, se-nveselesc mai abitir,
Speranţa-n licăr nu se spulberă nicicum,
O ţigăncuşă-şi prinde-n păr un trandafir,
Doru-i vrăjit se unduie pe-al apei fir,
Spre stinse zări se pierd fuioarele de fum.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pastoral

Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare,
Scaieţi legănaţi de vrăbii pufu-ncet îşi scutură,
Cu aripile pictate fluturii roiesc în zare,
Scoate cumpăna fântânii apă rece-n ciutură.

În pereţi abrupţi de maluri dorm lăstunii la răcoare,
Lebăda îşi plimbă puii, luciul apei tremură,
Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare,
Scaieţi legănaţi de vrăbii pufu-ncet îşi scutură.

Florile de câmp brodează un covor de purpură,
Măceşi pregătiţi de nuntă se gătesc în albă floare,
Fericit e ciocârlanul, zboară lin peste răzoare,
Dintr-un fluier ciobănaşul doina-n jale-şi murmură,
Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!