Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Vălăreanu Sârbu despre tristețe

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Stare normală

printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea și ura
se fluieră

moartea intâmplătoare și viața
trec printre degete

sunt trist
de-mi lăcrimează norii

poezie de (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tăcerea ca un semn

trec cu vântul pânze de foc
noaptea ca un lințoliu de argint
acoperă fețe la oameni de gheață
odată cu frunzele
atinse de tristețea din secera lunii

aprinși fluturii ard întunericul
se transformă în larve
urmăriți de ochii rotitori ai păsărilor
în care se răstoarnă cerul în ierburi

tăcerea îngropată-n teamă
intră în inima unui om
ca un semn de întrebare.

poezie de (27 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Transfigurare

Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aș folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Pașii ar prelungi drumul la orizont.
Nu știu ce aș face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deșert
prin care nu trece femeia.
Numai tu ești umbra pe care mă suprapun
și intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
și zboară.

poezie de (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sfat apolitic

Multe sintagme, desigur proaste,
poporu-i scindat în părți opuse
vor să-l lovească zilnic sub coaste,
forțele din afară impuse.

Nu cred că e cinstit și nici loial
să te tot lupți cu semenii tăi vechi
și să asculți pe cei ce fac doar val
să-ți toarne politica în urechi.

Desigur eu votez cu cine vreau
și nu mă iau nicicum după guriști,
după alegeri, să rămână triști.

Dacă ai greșit o spune pe șleau,
îți dăruiește votul cui dorești,
nu mă sili otrava să ți-o beau.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Și sângele apă nu se face

Tu ai rămas nehotărâtă
în orașul trecut peste mări,
să cauți alt orizont
printre străinii mult prea străini.

Eu călătoresc spre casa din țara de suflet
cu inima pe un munte de sănătate
unde locurile mă cunosc
și sângele apă nu se face.

Te aștept adăugând câte o zi de tristețe
până la punctul terminus,
înlăuntrul tău descurajat de himere
sângerează rănită dragostea
și se preface-n strânsoare.

Lumile noastre nu simt diferența,
ea naște singurătate și orgoliu
ce într-o zi se pierde definitiv
și zorii ei îmi bat la geam.

poezie de (22 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Eu sunt

pietrele se spală pe cap de ploi
țăranii beau cafeaua cu țuică
povestindu-și naravul dobitoacelor

eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviți caii
îmi aprind pe spinare scântei
roțile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf

eu sunt o vulpe cu rană
cocoșii își dreg glasul în noapte
înfricoșați de tăcere
pe râu urcă peștii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi și urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori

țaranii caută în inima lemnului cruci

[...] Citește tot

poezie de (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Portret

Prind mai întâi ochii
apoi conturez întreg capul
indiferent ce mi s-ar năzări
doar gestica mâinilor mai contează
restul e culoare.

Orice personaj portretizat are fizionomia lui
surprinsă static ori în mișcare
acele lumini și umbre aruncate
să-ți dea senzația de viu
de ins aflat intr-o anumită stare
care se poate schimba în orice clipă
prin câteva trăsături de poziție
Dincolo de acestea trebuie să-i pui
zâmbetul, tristețea ori meditația
ca să i se intrevadă caracterul
ambițios, viruent ori meditativ
la întâmplarile prin care trece
din interior să-i transpară sufletul
intuit de privitorul captivat

[...] Citește tot

poezie de (15 aprilie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mimau trist bucuria

Noaptea nu era neagră, era cenușie,
stelele erau verzi, căzute printre noi,
drumul se ducea pe râu până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare ori semnul despărțirii.
Sângele era subțire, de pasăre,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc
până la inima înrobită.
Clipele sonore curgeau în timpane
băteau cu ciocane într-un clopot al timpului,
ochii tăi sticloși erau de felină.
Totul era complicat, imprevizibil, ascuns,
diminețile te îmbrăcau la loc în mirosuri.
Măștile purtate din obișnuință,
acopereau fața clownului obosit,
mimau trist bucuria.

poezie de (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Felinarul inimii

Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păsările

Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.

Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-și tremură frunzele-n aer.

Tăcerea se-nfășoară-n tristețe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.

Cu oase albe, subțiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei

trasă de care de foc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

în ore de cumăpănă

în suflet au rămas urme pe zăpadă
trecători răzleți le mai calcă
ninge și fulgi proaspeți le acoperă

căutându-te acasă
în ore de cumăpănă bolnave
m-am pierdut cu firea de lipsa ta

timpul a înghețat și el în clepsidră
iubirea se sufocă-n așteptare
plânge cu suferința ei în trup

zilele se numără și adaugă
tristețea n-are loc în tăcere
lumea se-ntoarce-n trecut
și se zidește-n viitor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cum a fost, a fost

Eram desculț pe uliță
prin noroiul unui veac
lăsat în custodie.

Uneori sufeream fără rost,
nimeni nu-mi observa durerea
sau o neglija.

Oamenii erau obișnuiți cu răul,
câte unul mă mângâia în trecere
și pleca în amintirile sale
la fel de triste.

Întotdeauna așteptam Paștele și Crăciunul,
părinții ne îmbrăcau în straie noi
și mergeam la biserică,
ascultam slujba
și visam o altă lume
care a și venit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Șaua și pe cai!

Să vezi cum se înfruntă politrucii
ce nu mai fac nicio ispravă-n țară,
îți sufli în sân, îți faci semnul crucii
și-ți vine gândul să o tunzi afară.

Pe dinlăuntru simți o apăsare
ca o durere veche care zace,
urcă apa-n picioarele de sare
și nu mai poți spera la nicio pace.

Ochii îți zăbovesc pe o cupolă,
întristat se uscă sufletul de scai,
oricum rămâi năuc, fără busolă
ca să te salvezi, șaua și pe cai!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Las cuvintele să-ți descrie

Mă îndepărtez de toate apucăturile
și îmi scriu pe foi volante
sentimentele pe care le-am trăit
cu toate bucuriile și mâhnirile
pe care le port cu mine prin lume.

Las cuvintele să-ți descrie
în ce ape se scaldă luceferii de ziuă
și Dumnezeul la care mă închin
așteaptă să mă schimb din interior
prin convingere.

În suflet mugurii credinței înfloresc
și fructul își răspândește sămânța,
cu acest rod doresc să mă mântui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Sfârșitul e încă pe drum

Cade noaptea în pereții scorojiți
și-n odaie niciodată n-a fost singurătate,
n-a fost nici tristețe
cu lacrimi fără să curgă.

Dar ce neliniște apasă în genunchi
de nimic nu mai contează
înrourând inima pietrei.

Doamne, fiorul lăuntric
trăirea în afară...

rupe din mine bucăți colțuroase
pe care nu vrau să le pierd.

Noaptea fuge, scapă din capcana
pe care timpul mi-o lasă mie
și tu-mi șoptești
sfârșitul e încă pe drum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

E tristă noaptea

E tristă noaptea și-n starea ei perfidă
În giulgiul morții se îmbracă
La lumânări aprinse,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă
Inima de dragoste îi seacă
Cu aripile învinse
Pe drumuri lungi stau gata ca să trec
Iarăși s-aduc lumina lunii
la ferestre-n geam,
Prin lume caii pământului la fugă se întrec,
Se scutură pe dealuri prunii
Nimic să beau nu am.
E tristă noaptea și-n starea ei perfidă,
Cad ploile de aur pe trupul de silfidă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Muză în inima cuvântului

Își rememora gândurile și unele i-au zburat,
l-am simțit foarte trist,
dorea să suprapună un gând peste un vis,
nu putea să doarmă,
noaptea s-a scurs alungată pe fereastră.

Aerul dimineții l-am simțit binefăcător,
în pragul casei am îngenuncheat sprinten
și păsările au început să cânte,
se năștea o muză în inima cuvântului
și am început să scriu pe o filă rătăcită
tot ce auzeam în urechi,
toate vocile se uneau în vocea ta
care mă ierta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În grădina cu magnolii

Nu, nu mă mai cuprind voluptoasele porniri
din serile când ea aștepta
în grădina cu magnolii,
pe o bancă unde și azi o mai caut
și nu știu cum de se întâmplă.
Acum noaptea-i tristă, grădina singură,
nu mai păstrează aroma visului parfumat,
doar cuvintele spuse care strivesc
fantome de ceară și câteva gânduri ispită
care se adună târziu sub lustra de fier
zâmbitoare-n lumină.
Nu mă părăsiți păsărilor, le strig,
vine gerul iernii, așteptați
în tufa deasă de lonicera,
ascunse în ramuri.
O să vă rup din pâinea mea zilnică,
o pun pe masa săracă, firimituri
și poeme neterminate.
Să nu ne acopere liniștea urâtă,
chemati și voi de pe drumuri femeia.

[...] Citește tot

poezie de (27 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Albastră fereastră

Știe să uite
cum moare în fiecare clipă
plină de iubire neîmplinită,

așteptare de clopot spart
să-i plângă sunetele.

Cuvintele lăcrimează-n silabe
cu arome de mirt
fumegă printre buze dorințe.

Privirea din unghi ascuțit
umbră în sângele inimii,
albastră fereastră
și zbor,

atât cât poate să poarte
crucea pe umerii goi.

Învață să-și macine tristețea

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cum plecam cu tata la coasă

rămân o vreme într-un dreptunghi
săpate urmele trupului
și un ceas de piatră într-o cruce de piatră
care-și macină timpul în fire de nisip
pe care le spulberă vântul
pe ochii închiși ai morților din adânc

e atât de tăcut țintirimul din sat
încât fiecare cruce e un poem nescris
liniștea cade din turla înaltă a bisericii
și se sparge peste satul din vale
ca o noapte lovită de săgețile luminii
când soarele abia iese pe coama dealului
atunci trist mă năpădesc amintirile
cum plecam cu tata la coasă
și somnul lui e acum mai lung decât somnul
mi se pare moartea neîngrădită și liberă
iar viața discriminată întreruptă înainte de limită
fără să fie nimeni vinovat
invocând chemarea celui de sus

[...] Citește tot

poezie de (26 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre tristețe, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info