Țurțurul
Dintr-un picur, doi și trei,
Streașina a prins polei.
Țurțuri lunguieți, de gheață,
Strălucesc de dimineață.
Oana stă privind afară
Soarele de primăvară.
Barba gheții străvezie
Scânteiază-n raza vie.
Când, deodată, jale-adâncă!
Țurțuru-ncepu să plângă.
Stropi de apă, limpezi, iată,
Cad din barba sa-nghețată.
Oana, nu te întrista!
Noaptea, apa va-ngheța
Și, din picurii zglobii,
Mâine țurțuri noi vor fi.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Gelozie
O, sunt geloasă pe apa pe care-o bei
și pe cuvântul pe care-l spui,
pe răsuflările tale albastre...
Sunt geloasă pe-aceste nedrepte
pauze dintre gurile noastre!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete
Cuvântul urcă greu până la mine.
Durerea ca o ancoră îl ține
și de mă luptă să-l scot din fund de ape
tot nu-i pot da întregul rost,
să spun de tine, cel care ne-ai fost
ca pâinea și ca aerul de-aproape...
poezie de Nina Cassian din La moartea lui Stalin, în martie 1953
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să torn
Să torn un strop de miere sângerie
în apa înghețată
și stropul să rămână întreg și încremenit
- e și acesta un miracol,
o ceremonie a lumii, ca să ne desfete
și să ne învețe cu legile ei.
E atît de simplu:
orice copil poate turna un strop de miere sângerie
în apa înghețată.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vîntul și steaua
Da, sînt gata să fiu
vîntul viclean, străveziu,
prevestind naufragii
și-apoi, pe fantasticul cer
tot eu să fiu steaua de ger
pe care-o văzuseră magii.
Da, sînt gata să sparg
corabia ta, catarg cu catarg
și-apoi să aprind un luceafăr
care, pe ape blajine
să te aducă spre mine
cu-ncredere, teafăr.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și veneau cîntînd pe ape
Si veneau cîntînd pe ape
cei trei care nu știau bine rugăciunea
cei trei care, de-o viață-ntreagă, se rugaseră anapoda,
și, totuși, nu-l mîniaseră pe Domnul, nici nu-l mîhniseră,
și pluteau atît de frumos
cei trei necunoscători ai regulilor
încît însăși legea se plecă în fața lor
și sărută uda lor talpă.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul care aduce ploaie
Tu ești omul care-aduce ploaie.
Brațele tale îmi curg de-a lungul trupului,
privirea ta îmi clătește gâtul,
gura ta face să-mi crească la șold
o floare umedă, albastră.
Ai rupt inelul de aur
care mă logodise cu seceta,
inelul de aur uscat
gravat cu spin de cenușă.
Neliniștea recoltelor îmi umflă pieptul.
Ciucuri de apă îmi spânzură la vârful degetelor.
Tunete blânde călătoresc prin noi.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie în limba spargă
În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!
Morala: În lanțuri apa să se tragă!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă-n vrajă
Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...
Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...
A-nghițit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
și totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...
Joc în soliloc.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatec.
Apoi cineva spală preșuri,
le stoarce și apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roți frânate.
Vântul pieziș. Apoi
șoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
ușa de după amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
și gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi toamna.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgheț
Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni!
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luciditate
Cuvintele tale: "alături"... "mereu"...
Să nu le mai spui. Nu minți.
O, dragul meu,
Curând nu vom mai fi.
Chiar dacă moartea ne lasă
Liberi sub soare,
Cu pâine pe masă,
Cu vinul cel dulce-n pahare,
Tot o să treacă iubirea... Nici n-o să știm.
Fără de veste-o să treacă...
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Ce frumos s-a-ntâmplat
cântecul adevărat.
Ai adunat sunetele
și mi-ai spus: "Pune-ți-le.
Ia-le și-mbracă-te
în haină de dangăte. google. ro tumblr_n44yins7bT1r4ueyro1_500
Fă-te sărbătoare
răsunătoare.
Fă-te cântec de zi
și povestește-mi și zi-i
cu nesfârșita mulțime,
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anul secetos
Groaza cu ochii de apă
S-a deghizat într-o fată
Cine o vede o dată
De sărutare nu scapă.
Muma cu sapte feciori
Nu-i lasă seara pe drum
Groaza cu ochi mîncatori
Trece și fluieră fum.
Laptele scade-n hîrdau
Pîinea în mîini e fărîmă
Cel mai sălbatec flăcau
Poarta de lemn o dărîmă.
Colo-n culcuș de urzici
Sade Frumoasa pe brînci
Nara nu-i roșie nici
Precît sînt ochii de-adînci.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candori
« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »
- Atunci, ce s-a schimbat? intreaba domnul invatator.
« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »
- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.
« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator »
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinație intenționată
Spuneți-mi cînd, spuneți-mi cînd
O să ne scoatem ochii din pantofi?
Ne-au intrat pe cînd manifestam cîntînd
Ca niște pietre ude, ca niște cartofi.
Ochii sînt ai morților foarte tineri
Și circula sub asfalt ca niste ganglioni.
Am mai găsit vreo doi într-o vineri
Și i-am ascuns în buzunarul de la pantaloni.
Ochii - dacă nu-i descoperim la vreme -
Lunecă iremediabil spre fundul pămîntului.
În drum, scot uneori o fîntînă cu blesteme
Pe la răscruci de drumuri, sub furculița vîntului.
Călcăm în fiecare zi pe mormane de pupile,
Pe sticla frageda, pe apă gelatinoasă.
Niciodată n-au alergat pe maidane atîtea bile!
Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie
Ultima ninsoare-a prins să cearnă...
Fulgul mare-a sărutat tăpșanul.
Mamă, când nici nu-mplinisem anul,
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.
Mi-ai purtat mânuța peste nea,
Ca să simt că-i rece, moale, bună,
Și-ai privit cu mine împreună
Țurțurul ca un tăiș de stea.
Toate anotimpurile-apoi,
Rând pe rând, le-ai colindat cu mine,
Ca să-nvăț mai iute și mai bine
Mândrele priveliști de la noi,
Și-n căsuța minții să încapă
Bogăția-atîtor înțelesuri
Câte spice se îndoaie-n șesuri,
Câte ceruri se răsfrâng în apă.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nina Cassian despre apă, adresa este:
