Octavian Goga şi politică

Mă voi limita să afirm că este greu de acceptat că Nicolae Iorga, Octavian Goga şi Gheorghe Brătianu s-au regăsit solidari în denigrarea lui Nicolae Titulescu, în "războiul" pentru scoaterea acestuia din viaţa politică. Desigur, raţiunile de ordin general şi particular au fost diferite de la caz la caz, după cum la fel de diferite au fost şi mijloacele de acţiune.

George G. Potra în Nicolae Iorga - Nicolae Titulescu: interferenţe (2011)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În goana sistematică ce poartă împotriva mea un consorţiu bine organizat, mi se aruncă astăzi, după nenumărate insulte, cea mai grozavă calomnie: trădarea de neam. Domnul Alexandru Vaida, deputat, susţine că eu, Octavian Goga, m-aş fi prezentat cândva la un bărbat politic maghiar, ca să-mi ofer serviciile guvernului unguresc. În faţa acestei ne mai pomenite învinuiri care, dacă s-ar adeveri, ar aduce cu sine uciderea mea morală, distrugându-mi pe vecie trecutul şi viitorul şi aruncându-mă dispreţului public, nu pot spune deocamdată nimic altceva, decât că e un neadevăr, purces sau dintr-o penibilă greşală, sau dintr-o intenţie criminală.

Octavian Goga în Tribuna, Un atentat (decembrie 1911)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umoristul (Parodie după O. Goga, "Poetul")

N-o fie el bard, nici manelist,
Nu-i critic, nici estetician
N-o fi baron, politician,
Nu-i toate-acestea, dar insist
Că pare vesel, dar e trist
Că-n lumea ce i s-a impus,
Tot susu-i jos şi josu-i sus
Şi-n crud sistemul incomplet
E-un amalgam de violet
Iar la timonă-un lup de mare
Îşi pune fălcile-n mişcare
Urlâd la slugi şi la supuşi
I-asmute-ntruna pe sus-puşi
Să fulgere cu-nverşunare,
Să uşte tot prin buzunare.
O piticanie lividă
Cu şleahta de casapi avidă
Impun dezastrul şi urgia
Tronând doar jaful şi prostia...
Şi-a zis îndată:"Aleluia!

[...] Citeşte tot

parodie de Sever Purcia, după Octavian Goga
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!