Octavian Paler despre mediocritate

Unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Delia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu consider modestia o virtute. O invocă, în genere, indivizii cu însuşiri mediocre pentru a lăsa impresia că mediocritatea lor ţine loc de modestie, nu de lipsa lor de calităţi.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Mariana Anghel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul meu faţă de ceilalţi mediocrii, şi slavă Domnului nu sunt deloc singur, e important: eu ştiu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate faţă de mine. Şi totuşi am uitat asta. Singura explicatie pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimereşte în situaţia în care se declanşează boala. Eu am nimerit.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Andrada Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că m-au atras întotdeauna cimitirele. De câte ori am avut timp şi există un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte. E plăcut să întâlneşti atâtea nume de oameni faţă de care tu ai o superioritate indiscutabilă: trăieşti. Orice ar fi făcut ei, oricât de mari ar fi fost calităţile lor, mediocritatea ta valoarează mai mult: e vie, respiră. În plus, nimeni nu-ţi strigă că nu eşti bun de nimic, deşi într-un cimitir sunt mai numeroşi oameni decât pe stradă. Cu morţii nu rişti niciodată nimic. Ei sunt foarte politicoşi şi discreţi; singurul pericol e să te plictiseşti de atâta discreţie.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, marea era cu siguranţă un exil provizoriu din plictiseala şi mediocritatea vieţii obişnuite. Veneau pe plajă şi trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forţată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alţii veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau nişte barbari adevăraţi pentru că nu aveau curaj să renunţe decât temporar şi parţial la confortul civilizaţiei, la tramvaie, la vacarmul oraşelor. Aduceau, dealtfel, şi pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulţi, nici de maşini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau nişte barbari rataţi, ce să vă spun...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!