Râd, râd, când inima-mi plânge.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Impostura
Ceilalți lupi m-ar sfâșâia dacă ar ști
că urletul meu e în realitate un plâns...
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceilalți lupi m-ar sfâșia, dacă ar ști că urletul meu e, în realitate, un plâns.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Un visător poate oscila între realitate și reverie ca un clovn între râs și plâns.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, mi-am zis că la bătrânețe mă voi feri de patru gafe: 1.) Nu mă voi plânge că nu mai sunt tânăr. 2.) Nu voi da sfaturi nimănui. 3.) Nu voi invoca mereu experiența mea. 4.) Și nu voi povesti de o sută de ori același lucru.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă (2004)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aș face decât să îngreunez o situație și așa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Și nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experiența mea ce-aș putea spune? Poate, doar că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluție sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacții. Uneori, își distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înțelege. Și iubește, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocolește copiii și bătrânii. Nu circulă noaptea și nu trece aproape niciodată prin dreptul unui spital.
Octavian Paler în Aventuri solitare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată și vroiam să termin cu toate. Ceva nu ți-a plăcut în această plimbare a mea, ai venit și m-ai privit întrebător. Atunci m-am așezat în iarbă și am început să plâng în hohote uscate, fără lacrimi. Și pentru că mă priveai mai departe întrebător, ți-am spus: "Am vrut să mă arunc înaintea trenului". Te-ai uitat la mine uluit. "Care tren?" "Trenul care va veni". "Dar îl așteptăm de atâta vreme și nu vine, mi-ai zis. Cum îți închipui că va veni tocmai când te plimbi tu pe marginea șinelor?" Am scuturat din cap și ți-am dat o explicație care și pe mine m-a uimit. "Dacă m-ai fi lăsat, ai fi văzut că venea. Toată viața m-a urmărit ghinionul. N-am obținut nimic decât după ce nu mai aveam nevoie. Din moment ce nu mă mai urcam în tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit".
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de cubbyx
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Paler despre plâns, adresa este: