Citate despre Prometeu și moarte
citate despre Prometeu și moarte (inclusiv în versuri).
Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul care și-l pierse. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă profană
Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...
Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...
Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...
Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...
poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi frați scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiș intră Luna, braț la braț cu Sulful și Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roșu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix și volatil în aceeași cochilie! Trup și suflet, materie și spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-ați ascuns, voi, trepăduși ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberație. Șapte vulturi abia țin piept leului dezlănțuit... Ajunge! Lăsați focul să se întoarcă la cer, vipere de gheață! E ceasul la care nevăzutul prinde contur și poemul trece în cristal. Aur esențial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece și subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăși. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești aspră cu tine, ajungi și la astre?
Ești aspră cu tine, ajungi și la astre?
Tu nu aveai aripi, ca oricare om.
Cum s-au frânt ele, când omul doar umblă?
Învață ce-i umbletul de la țestoase,
doar ele cunosc poemul de secole.
Ah, neputința de-a-ntoarce trecutul,
precum Prometeu ce regretă azi focul,
cu veșnicia am un contract,
citește-l, vei înțelege mai mult.
Nu eu l-am scris, eu cred în Absurd.
Absurdul e însuși Cel Unic, Puternic,
nu căuta în abis mângâiere,
nu căuta oglinzile mute,
poeții știu să vorbească oriunde,
chiar și în moarte, deși ea nici nu este.
Zâmbești, ce e zâmbetul?
O rază firavă. Pierdută pe veci,
Pe veci adorată. Astfel să te vezi,
Poezia nu minte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
In așteptarea morții
..664, 665, 666 picături de sânge...
Foame nu-i, nici frică, nici durere,
Disperarea a trecut în timp,
Un Prometeu mâncat încet de ciori pe câmp.
Și doar o secera și un ciocan se vede
Adânc în cerul plin de stele însângerate,
Ce-mi luminează calea spre apusul mult dorit
Și aștept, aștept la infinit...
poezie de Stan Vlad
Adăugat de Stan Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru foc
Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu, îmbogățind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a știut că - drept răsplată - în urma lui, alt Prometeu îi va reduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri...
Deși-ai rămas același veșnic, nu ești același niciodată și nici nu porți același nume când construiești sau când distrugi sau când - trăindu-ți moștenirea fatală și nenduplecată - presari în urma ta blesteme sau faci să ți se-nalțe rugi...
Nu ești același niciodată...
Nici când despici copacii-n două, nici când pătrunzi din casa-n casă, amenințându-ne avutul, și nici când - strânși în jurul vetrei - ne dai ades prilej și nouă să stăm de vorbă cu bunicii, cu morții scumpi și cu trecutul...
Și totuși tu ești deopotrivă și cobea noastră, și norocul. Și-oricare-ar fi voința Celui de Sus, te binecuvântăm, deși din darurile vechii mitologii tu singur - Focul - nu ne-ai fost dat de bunăvoie și-a trebuit să te furăm...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Prometeu și moarte, dar cu o relevanță mică.
Marmură pe trotuar
orașul albit
de cărări bătute
cu frunze, acolo unde
orice vis poate avea om,
departe
de apusul acestui răsărit;
a coborât din cer
către muritori,
amintindu-le de
Prometeu cel viclean...
doar doar din el
vor urca îngeri
căutători de
necuprins de moarte...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colonelul O'Neill: Nu au fost de accord.
Maiorul Carter: Nu au aprobat misiunea?
Colonelul O'Neill: Nu, au făcut asta. Odată ce au aflat situația și toată chestia cu "soarta universului", atât președintele cât și Hammond au realizat că nu avem de ales. Ne urează noroc și toate celelalte lucruri pe care le spune când crede că o să murim.
Maiorul Carter: Atunci cu ce nu au fost de acord?
Colonelul O'Neill: Numele pe care l-am sugerat.
Maiorul Carter: Pentru navă?
Colonelul O'Neill: Da.
Maiorul Carter: Da, domnule, nu putem să îi spunem Enterprise
Colonelul O'Neill: De ce nu?
Maiorul Carter: Numele de cod al proiectului este Prometeu. Ce nu e în regulă cu ăsta?
Colonelul O'Neill: E o tragedie greacă. Cine vrea asta?
replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de lumină vie
Dacă puterea de a ști mi-ar fi deplină
și cugetul asemeni unui snop,
aș cere vântului să mă disipe-n tină,
iar norilor să mă prefacă-n strop.
Și-atunci, când dincolo de vreme, eu
îmi țintuiesc cununa gândului pe frunte,
strivit de greul zalei, Stâncă-n Prometeu
renasc prin Moartea Morții umbra din grăunte.
Iar tu, uimindu-te de starea voinței de-a fi lut,
îmi sapi cu unghii roze sub miezul slăbiciunii,
cătând străpunsul moale nălucă din trecut
scăpată-n dor de soartă, sub bolta rațiunii.
Dar nu-i asprimea certei mai naltă decât cerul
nu-i strigătul ascuns mai tare ca iubirea,
lăsându-mă să-ntrec, din urmă, efemerul
speranța de-a fi tu, deodată cu noptirea.
poezie de Traian-Dinorel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Privește cerul trist către pământ
Prin nouri de amar și suferință...
Ți-e pusă azi credința în cuvânt
Cuvântul însă-ți cere stăruință,
Supunere, și-ți dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creație de Prometeu.
Iar viața însăși un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Și-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ți joacă rima pe un zar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voievodul de piatră
Nașterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-și trăiască viața
ca un condamnat în cătușele timpului.
Vulturul lui Zeus n-a reușit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morți;
în urma armistițiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.
Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschiși peste țara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înțepenit în taina lui divină,
cu stăruința înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un nebun și-un zeu!
Ești un nebun și-un zeu!
pe panta minții tale nasc himere,
a dat la oameni focul Prometeu
de-aceea ești etern și sclav dorinței rele.
Cu tragedia lui Eschil din tine,
un Principe tu ești, păgân
în fiecare zi te bați cu pumnii-n piept
și spui la toți că te-ai născut român.
Ești un nebun și-un rege!
Povara lui Atlas ți-e astăzi laitmotiv
să fii titan fărădelege -
și răzvrătit să mori ca un tâlhar,
stăpân Parnasului și setei - fără har
străjer pe malul mării solitar
ca martor veșniciei, purtând nainte
mereu, aceleași doruri nesfârșite de cuvinte.
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Pământ e viu și bine
Cu foc sacru, prometeic, ieșind ferm din neființă,
viu s-a-ncununat pădurea, ca-ntr-un imn de biruință!
Vrăjitoarea gheții plânge în torente de cărbuni,
cu călcâiele aprinse, se strecoară-n văgăuni.
Mugurii se zbat în sevă, sulițele își ascut,
spre a da mereu culoare, țel și cântec de-nceput!
Un nor tânăr, străveziu scoate fruntea după zare
și se-ntreabă grijuliu unde arde și cât doare...
Ce folosim împreună este raiul tuturor -
marea albie comună, unde visele nu mor!
poezie de Maria Rugină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul joc
Lanțuri grele, corodate, ștrangulează omenirea
Un strigăt de disperare curge din amărăciuni
Năvălește-apoteotic curmându-le grav venirea
Pruncilor ce-n burta mamei cântă dorul de străbuni.
Se- ncovoaie bumerangul aruncat la voia sorții
Ce-nfășoară-n caier ața dată de la Dumnezeu
Rotocoale ce-nvrăjbesc ultima suflare-a morții
Fură flacăra speranței însuși de la Prometeu.
Pârjolit e ochiul minții zdrelind orice amintire
Graiul dulce amuțește pe buze de ventriloc
Pământul se arcuiește sufocând dintr-o zvâcnire
Toți actorii ce-au rostit replica-n ultimul joc.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
Vultur din geneza lumii
Lasa-mi-l pe Prometeu,
Te stârnesc din cer nebunii
Care sângerează-n eu.
Nu mai suge stropi de viață
Zdrobind inimi de atom,
Stinge fulgerul și-nghiață
Vrajba dintre cer și om.
Și te-ntoarnă și îl lasă
Prins pe stânca din înalt,
Ia-ți și moartea cea cu coasă,
Îți ajunge! Gata! Halt!
Astăzi voi fi un Heracle
Săgetându-te în zbor,
Vreau o lume fără racle,
Printre noi să îl cobor.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orient Emigrants
Revin din vis și parcă-s mai departe
Când vesel sânt, sânt totuși mult mai trist
Deși m-agăț dea cerului vechi toarte
Și-arunc la Dumnezeu un acatist
Am raportat, văzduhul că se-mparte
Între păstorii Mahomed și Christ
Ce pun în viață tot mai multă moarte
Sub un pretext dogmatic globalist
Ei cer lui Prometeu să ducă focul
Să vadă fum de jertfe-n Orient
Cei doi Mesia își admiră jocul
Și totala pace-n foc și-armament
Pășesc tăcuți spre lume ca-nspre mormânt
Migranții înșirați ca-ntr-un muzeu
Și caută căznit un alt șezământ
Aproape acum de-al nostru Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon (20 septembrie 2015)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă pentru noi
Ai apărut în viața mea o clipă,
nu ți-a fost teamă și nici frică
să mă privești așa, în pripă
și să dorești să-ți fiu iubită.
A fost târziu, a fost devreme,
nici nu știm n-avem bareme,
nu facem calcule sau teoreme,
noi scriem slove în poeme....
De ne-a fost rău ne-a fost și bine
mă porți în gând, în amintire,
e lung drumul către tine,
din când în când mor din iubire,
Mii de flăcări mă încălzesc
de câte ori te întâlnesc
și dulci fiori mă răscolesc,
de câte ori eu te privesc...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile frumoase
Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soția Eva, noi fiind bieții Adami,
mereu păcăliți.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde și dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctorițele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus ai să trăiești, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că și ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
și m-a învățat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Megapoemul
Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieții, mai sus și mai șui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd și e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm.
Creațiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni să-ți spună să râzi și să pleci.
Aventura așteaptă, Providența-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovați fără vină, mereu pedepsiți,
Culorile vidului, calicii căliți.
Tăcere nocturnă, final așteptat,
Prometeu și Sisif ne-au înșelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă evadării în neant
Cu aripile scurtcurcuitate,
Nedrept, etern, mereu vom evada,
Precum un curcubeu trudind în moarte,
Sorbind din lume și ultima stea.
Privirea-i smulsă încă din orbite,
În zbor de frunze îngeri se-ntrupează,
Sub fulgerele-aducerii-aminte
Alt univers, de-acum, se conturează.
Cu aripile scurtcircuitate,
Purtăm în suflet foc de Prometeu,
Spre a călca cu moartea peste moarte
Și spre a ne-ntrupa cu Dumnezeu.
Ne naștem ploaie spre a fii oceane,
Ne naștem ramuri spre a fii copac,
Ne naștem veșnic răsărit de soare,
Spre a apune iarăși peste veac.
Nedrept, etern, mereu vom evada
Din falsele, din marile imperii
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Prometeu și moarte, adresa este: