
* * *
Pe dealurile Gruziei se-ntinde ceața serii,
Vuiește-Aragva lângă mine.
Mi-e trist și ușor; e seninul durerii,
Tristețea mi-e plină de tine.
De tine și-atâta... Nimic n-o muncește.
Nu vine nimic s-o rănească,
Și inima arde din nou și iubește,
Nu poate decât să iubească.
poezie celebră de Pușkin din Opere alese (1829), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dădacei
Prietenă cu tâmple sure,
Tovarășa de vreme rea!
Cu brazii singură-n pădure
Aștepți de mult sosirea mea.
La geamul odăiței tale
De veghe stai, mâhnită ești.
Andrelele tot mai agale
Cu mâini zbârcite le-nvârtești.
Privești spre poarta cea uitată,
Pe drumul unde nu-s drumeți,
Și tot mai mult te lași furată
De presimțiri și de tristeți...
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!


Elegie
A tinereții stinsă veselie
Mi-e grea, ca mahmureala din beție.
Dar ca și vinul, îndelunga întristare
Cu cât mai veche e, cu-atât mai tare.
Drumul mi-e trist. Talazul zbuciumat
Vestește un viitor înnegurat.
Dar viața nu vreau, o prieteni, s-o sfârșesc.
Vreau să trăiesc, să sufăr, să gândesc.
Știu, bucuria-mi va surâde încă
Prin zbucium și neliniște adâncă
Și iar din cupa armoniei voi sorbi,
Imagini, lacrimi îmi vor slobozi
Și poate, peste tristu-mi soare-apune
Ultimu-i zâmbet dragostea-și va pune.
poezie celebră de Pușkin din Opere alese (1830), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu te-am iubit
Eu te-am iubit și poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici neliniște și nici tristețe
Ea nu îți va mai da, așa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubit
Așa adânc, așa gingaș cum te-am iubit.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!


Versuri scrise într-o noapte de insomnie
Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Șoapta Parcelor vrăjește,
Viața fuge șoricește:
Prin unghere a foșnit...
Somnul nopții e trudit,
Și urâtul greu m-apasă...
Ce urziți în miez de noapte,
Obsedante, triste șoapte?
E mustrarea neînțeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ați spus?
M-ați chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înțeleg?...
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Presimțire
În tăcere se-adunară
Norii deși pe chipul meu;
Soarta înciudată, iară
Mă amenință din greu...
Am s-o-ntâmpin cu răbdare?
Îi voi mai păstra dispreț?
Voi avea ne-nduplecarea
Mândrei mele tinereți?
După-o viață zbuciumată,
La furtuni nepăsător,
Poate și de astă dată
Aflu țărmul salvator...
Dar presimt de azi, și sânger,
Ceasul neînduplecat,
Și-ți strâng mâna ta de înger,
Cât e vreme, înc-o dat'.
Blând, cu-a vocii tale vrajă
Bun rămas, șoptește-mi dar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trec norii tot mai rar...
Trec norii tot mai rar în lungul lor alai;
O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai,
Tu-nvălui în argint și șesurile toate,
Și golful ațipit, și stâncile-nnoptate;
Sub licărul tău slab, o tainic corp ceresc,
Din gânduri uneori mi-e darg să mă trezesc.
Eu știu c-ai răsărit în zările albastre
Deasupra celei țări dragi inimilor noastre,
Unde frumoșii plopi se-nalță maiestuoși,
Unde foșnesc în somn și mirți și chiparoși
Și unde-n dulce zvon bat valurile-n mare;
Acolo-n munți, cândva, cuprins de-ngândurare,
Privind spre litoral umblam cu lenea mea,
Când noaptea pe colibe încet se așternea
Și-o tânără fecioară ce te căta în lume
Prietenilor ei șoptitu-te-a pe nume.
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Către
Mi-aduc aminte sfânta clipă:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce piere-n pripă,
Al frumuseții duh curat.
Oriunde, trudnic, pus-am pasul
În al vieții vălmășag,
Eu auzeam sunându-ți glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.
Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună,
Uitat-am chipul tău divin.
În trist surghiun, în grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-ncântare,
De viață, lacrimi și amor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Calul
Calule, ce ai? Ți-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dârz din coamă,
Frâul nu-l mai muști, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mâncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Și potcoave argintate
Și dârlogi de ibrișin?
Spune calul, trist și blând:
Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sudând,
Tropot, șuier de săgeată.
Și nechez căci pe câmpie
Mult n-am să mai zburd semeț.
Și voios, plin de mândrie
Că am frâu și scări de preț,
Hamurile în curând
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Seară de iarnă
Vântu-n bezdnă zburdă, zboară,
Și zăpada răscolește,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scâncește.
Izba veche o străbate
Zgâlțâind-o din păreți,
Sau la geamul nostru bate
Ca un rătăcit drumeț.
Tristă e și mititică,
Vai de ea, cocioba noastră.
De ce stai tu, mătușică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De atâta viscolit,
Sau cumva de sfârâeala
Fusului ai ațipit?
Tu ce ții tovărășie
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cavalerul sărman
Fost-a un voinic cu fală,
Zis: sărmanul cavaler,
Suflet drept și față pală,
Un vitez în za de fier.
Și-i fu dat'o soartă amară,
Căci se spune că-ntr-o zi,
O vedenie fugară,
A lui inimă îndrăgi.
Și de atunci ca-ntr-o scânteie,
Doru-l arse în văpăi,
De atunci nici o femeie
Nu privi în ochii săi.
Își lega mătănii sfinte
Peste gulerul de-altaz,
Nu-și sălta ca înainte
Viziera de pe-obraz...
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.

Șalul negru
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți,
Și-i sufletul meu veșted răzbit de suferinți.
Pe când fusesem tânăr și-ncrezător, trufaș,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaș.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplită se arătă curând.
Stam între oaspeți veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi bătu la ușă, șoptindu-mi, un străin:
-"Petreci între prieteni și nu știi nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nșală chiar acum".
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Și l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Și-o crâncenă mâhnire se răsucea în piept.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1820), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rusalka
În stejărișul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist și singuratic,
În posturi, rugă și oftat.
Cu o lopată preasmerită
El și-a săpat al său mormânt
Și pentru moartea-i multdorită
Se tot ruga la orice sfânt.
Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceața peste lacuri
Se așternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parcă-nroșită de fiori.
Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Pușkin despre tristețe, adresa este:
