Sigmund Freud despre apărare

Când oamenii mă critică, ştiu cum să mă apăr, însă sunt lipsit de apărare în faţa unei laude.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia trebuie, prin urmare, apărată împotriva individului, iar organizarea, instituţiile şi legile sale trebuie puse în serviciul acelei misiuni; toate acestea nu au drept singur scop instituirea unei anumite repartiţii a bunurilor, ci şi scopul de a o menţine ca atare, împotriva pornirilor ostile ale oamenilor, trebuind să fie apărat tot ceea ce slujeşte la dominarea naturii şi la producerea de bunuri.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce intenţiona să spună, intenţia perturbatoare exprimă o opoziţie faţă de intenţia tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendinţe inconciliabile. "Declar deschisă şedinţa, dar aş prefera s-o închid", acesta este lapsusul comis de un preşedinte. Un ziar politic, acuzat de corupţie, se apără într-un articol care trebuia să culmineze în cuvintele: "Cititorii noştri ne sunt martori că întotdeauna am apărat binele general în modul cel mai dezinteresat." Dar redactorul însărcinat să redacteze această apărare scrie "în modul cel mai interesat". După părerea mea, expresia exprimă gândul său intim: "Sunt obligat să scriu că e albă, dar eu ştiu sigur că e neagră." Un deputat care îşi propune să declare că trebuie spus împăratului adevărul fără menajamente ("rückhaltlos") percepe deodată o voce interioară care îl pune în gardă în pofida îndrăznelii sale şi îl face să comită un lapsus în care cuvintele "fără menajamente" ("rückhaltlos") sunt înlocuite prin cuvintele "îndoindu-ne spinarea" ("rückgratlos").

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroticii se plâng de boala lor, dar se bucură din plin de ea, şi atunci când vine prilejul de a oîndepărta de ei, şi-o apără la felul cum îşi apără o leoaică puiul.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea greşită de către gândirea conştientă se remarcă nu doar în ideile obsesive însăşi, ci şi în manifestările luptei secundare de apărare, de exemplu în formulele de apărare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea distincţiei, desigur îndreptăţită, între lupta de apărare primară şi secundară se restrânge în mod neaşteptat atunci când înţelegem că bolnavii ignoră conţinutul propriilor idei obsesive.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât angoasa va fi redusă la rolul de simplu semnal, cu atât eul va trebui să utilizeze reacţiile de apărare în scopul de a lega psihic ceea ce a fost refulat şi de asemenea, cu cât procesul se va apropia, fără a o atinge totuşi, de elaborarea normală.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agresiunea, care se foloseşte adesea de ridiculizare, exploatează din plin faptul că plăcerea comică este independentă de realitatea situaţiei comice, aşa încât oricine poate fi ridiculizat, fără a fi în stare să se apere.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compromisul survine în urma unei lupte; în cazul piesei "Gradiva" scrisă de Jensen, viaţa erotică reprimată s-a înfruntat cu forţele care exercitau refularea. Apariţia delirului indică permanentizarea luptei. Atacul şi apărarea se reiau după fiecare nou compromis, care niciodată nu este satisfăcător.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eul nu recurge la nici o altă metodă de apărare împotriva anumitor excitaţii neplăcute de origine internă, ci tot la acelea la care recurge în cazul senzaţiilor dezagreabile de origine externă, va deveni un punct de plecare pentru importante tulburări morbide.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată care este inventarul complet al unei nevroze: un instinct erotic şi o împotrivire contra lui, o dorinţă care nu este încă obsesivă şi o teamă, cu un caracter deja obsesiv, care i se opune, un afect penibil şi o tendinţă (Drang) către acţiuni de apărare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să arăt că ideile religioase sunt rezultatul aceleiaşi trebuinţe cum sunt toate celelate cuceriri ale civilizaţiei, adică al necesităţii de a ne apăra împotriva zdrobitoarei superiorităţi a naturii. La acest motiv se mai adaugă un al doilea, anume dorinţa aprigă de a se corecta imprefecţiunile societăţii, dureros resimţite.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a reuşit să ajungă la conştiinţă, sub formă de gând obsesiv foarte puternic, trebuie să fie asigurat contra eforturilor gândirii conştiente care tinde să-l dizolve. Această apărare se realizează prin deformarea pe care o suferă gândul obsesiv înainte de a deveni conştient.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există tendinţa de a afirma că angoasa nu este niciodată raţională. În cazul în care spaima devine prea intensă, constituie un obstacol care paralizează acţiunea şi chiar fuga. De cele mai multe ori, reacţia la pericol este un amestec în care se include sentimentul de teamă şi acţiunea de apărare. Animalul speriat încearcă frica şi fuge, dar singură, doar fuga corespunde scopului şi nu frica.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiunea, dacă ordinul compulsional nu a fost executat, este intolerabilă şi este percepută sub forma unei angoase intense. Drumul însuşi spre această acţiune substitutivă, chiar deplasată pe un mic detaliu, este atât de aprig disputată, încât acţiunea nu poate fi impusă decât sub formă de măsură de apărare, strâns legată de un impuls care trebuie îndepărtat.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o maladie psihică, numită paranoia combinatorie, în care indiciile mărunte sunt utilizate într-un mod abuziv şi nu aş putea susţine că toate concluziile deduse astfel sunt exacte. Nu ne putem apăra împotriva acestor pericole decât conferind observaţiilor făcute o bază cât mai largă cu putinţă, întemeiată pe repetarea aceloraşi constatări, din cele mai diferite domenii ale vieţii psihice.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul poate fi considerat ca manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului. El nu sustrage atenţiei conştiente conţinutul de reprezentare asociat cu afectul neplăcut, aşa cum procedează refularea, depăşind astfel automatismul apărării. Umorul ajunge la acest rezultat întrucât deţine mijloacele de a capta energia afectului neplăcut, pe cale de a se declanşa şi de a o transforma, prin descărcare, în plăcere comică.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Conţinutul manifest" al visului şi substitutul alterat al "ideilor onirice latent" ca şi alterarea reprezintă opera unui "eu" care se apără; ea naşte rezistenţe ce interzic cu totul dorinţelor inconştiente să intre în conştiinţă în stare de veghe; dar în neputinţa somnului, forţele au destulă putere pentru a impune cel puţin dorinţelor o mască ce le ascunde. Cel ce visează nu mai descifrează sensul viselor sale, aşa cum istericul nu pătrunde semnificaţia propriilor simptome.

Sigmund Freud în Despre psihanaliză. Cinci prelegeri ţinute la Universitatea Clark, A treia prelegere (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se apăra de dezagregarea realizată de conştiinţă, ideea obsesivă are obiceiul de a se servi de termeni vagi şi echivoci (dacă vrem să separăm acest mijloc de mecanismul veritabil al deformării). Aceşti termeni, rău înţeleşi, pot să se integreze în "deliruri" şi tot ceea ce derivă din obsesii şi li se substituie apoi se ataşează la acest text rău înţeles şi nu la cel corect. Se poate remarca faptul că "delirurile" se străduie să dobândească noi legături cu conţinutul obsesiei, care nu a fost admis în gândirea conştientă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mai umilitoare însă este constatarea că sunt numeroşi acei contemporani ai noştri care, fiind obligaţi să recunoască imposibilitatea justificării religiei, încearcă totuşi să o apere pas cu pas, printr-o lamentabilă tactică de retrageri ofensive. Ei ar vrea să se cufunde în rândul credincioşilor spre a-i povăţui "să nu invoce în deşert numele lui Dumnezeu" pe acei filozofi care îşi închipuie că-l pot salva pe Dumnezeu înlocuindu-l cu un principiu impersonal, fantomatic şi abstract.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!