apărare şi gânduri

Ceea ce a reuşit să ajungă la conştiinţă, sub formă de gând obsesiv foarte puternic, trebuie să fie asigurat contra eforturilor gândirii conştiente care tinde să-l dizolve. Această apărare se realizează prin deformarea pe care o suferă gândul obsesiv înainte de a deveni conştient.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenea şi sărăcia

Lenea, tolănită-n vie,
E cu gândul la găluşte,
Iar alături sărăcia
Stă şi-o apără de muşte.

epigramă de Titus Ştirbu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea greşită de către gândirea conştientă se remarcă nu doar în ideile obsesive însăşi, ci şi în manifestările luptei secundare de apărare, de exemplu în formulele de apărare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva atât de groaznic, atât de satanic în a chinui pe cei ce niciodată nu ne-au rănit şi care nu se pot apăra, care sunt total în puterea noastră, care nu au arme nici de apărare nici de atac, încât nimeni, decât cei foarte tari pot îndura doar gândul la aceasta.

citat clasic din John Henry Cardinal Newman
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om singur este sincer. Atunci când apare o a doua persoană, începe ipocrizia. Ne punem în gardă şi ne apărăm la apropierea unui alt om prin complimente, prin bârfă, prin distracţie, prin clacă. Ne ascundem gândurile faţă de el sub o mie de văluri.

citat clasic din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 Octombrie, Ziua Armatei Române

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii noştri soldaţi în război
Riscându-şi chiar propria viaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au luptat cu toţi vrăjmaşii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmaşii
Această minunată ţară.

Au apărat pământul cu arme
Şi-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce intenţiona să spună, intenţia perturbatoare exprimă o opoziţie faţă de intenţia tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendinţe inconciliabile. "Declar deschisă şedinţa, dar aş prefera s-o închid", acesta este lapsusul comis de un preşedinte. Un ziar politic, acuzat de corupţie, se apără într-un articol care trebuia să culmineze în cuvintele: "Cititorii noştri ne sunt martori că întotdeauna am apărat binele general în modul cel mai dezinteresat." Dar redactorul însărcinat să redacteze această apărare scrie "în modul cel mai interesat". După părerea mea, expresia exprimă gândul său intim: "Sunt obligat să scriu că e albă, dar eu ştiu sigur că e neagră." Un deputat care îşi propune să declare că trebuie spus împăratului adevărul fără menajamente ("rückhaltlos") percepe deodată o voce interioară care îl pune în gardă în pofida îndrăznelii sale şi îl face să comită un lapsus în care cuvintele "fără menajamente" ("rückhaltlos") sunt înlocuite prin cuvintele "îndoindu-ne spinarea" ("rückgratlos").

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbăţie

Ştim că astăzi suntem striviţi de greutăţi
Şi de tot ceea ce se întâmplă în prezent.
Vremea noatră este vremea bărbăţiei
Şi bărbăţia nu ne părăseşte.

Nu este o nenorocire să cazi doborât de gloanţe
Nu este o soartă amară să-ţi verşi tot sângele
Când o facem ca să te apărăm, gândire rusă
Măreaţă cultură rusă.

poezie celebră de Anna Ahmatova (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

Rămâi! Stai lângă mine.
Nu pleca.
Te voi veghea. Te voi apăra.
Vino spre mine, liberă, mândră, nu vei regreta.
Te iubesc. Toate gândurile mele te caută;
În sângele meu nu-i nici o dorinţă care să nu te strige.
Tu ştii asta. Nu pot avea-n viaţă alt companion, nici altă bucurie.
Rămâi.
Odihneşte-te. Nu-ţi fie frică de nimic.
Dormi în seara asta-n inima mea....

poezie de Gabriele D'Annunzio, 1863 -1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a se apăra de dezagregarea realizată de conştiinţă, ideea obsesivă are obiceiul de a se servi de termeni vagi şi echivoci (dacă vrem să separăm acest mijloc de mecanismul veritabil al deformării). Aceşti termeni, rău înţeleşi, pot să se integreze în "deliruri" şi tot ceea ce derivă din obsesii şi li se substituie apoi se ataşează la acest text rău înţeles şi nu la cel corect. Se poate remarca faptul că "delirurile" se străduie să dobândească noi legături cu conţinutul obsesiei, care nu a fost admis în gândirea conştientă.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-ai mei strămoşi îi văd pe cai dormind

Pe-ai mei strămoşi îi văd pe cai dormind
Tot timpul pregătiţi să intre în lupte
În zale, nopţi şi zile ne-ntrerupte
Cu lănci, cu săbii şi-arcuri ce se întind.

Când se-aud cai în zare, tropotind,
Văd tineri sau bătrâni cu feţe supte
Atenţi sunt la semnale întrerupte,
Ca şi la focuri ce pe deal se-aprind.

Un singur gând pe oameni îi frământă
Ce-a devenit şi crez şi legământ:
Să învingă sau să moară; în foc se-avântă,

Să apere pământul drag şi sfânt.
Prin fapta lor istoria cuvântă
Că-ai mei strămoşi sunt Ţară şi pământ.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza convingerii în delir nu se deosebeşte de modul în care se constituie convingerea în cazurile normale, unde nu intervine refularea. Cu toţii investim convingerea noastră în conţinuturi de gândire care îmbină adevărul şi falsul şi extindem această convingere de la unul la celălalt. Ea se difuzează de la elementele adevărate la cele false şi le apără pe acestea din urmă, chiar dacă mai puţin obstinat decât în cazul delirului, împotriva criticii cuvenite. Şi în psihologie, relaţiile, protecţia pot înlocui valoarea proprie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce se numeşte oficial "reprezentarea obsesivă" conţine, astfel, prin deformarea conţinutului primitiv, urmele luptei primare de apărare. Deformarea face reprezentarea obsesivă viabilă, pentru că gândirea conştientă este obligată să înţeleagă greşit, la fel ca în cadrul conţinutului visului, care este el însuşi un produs al compromisului şi al deformării şi pe care gândirea din starea de veghe nu o înţelege.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Ceahlău

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un zeu coborât pe pământ,
La care un popor falnic s-a închinat
Şi s-a rugat în suflet şi în gând.

Mă uit la muntele Ceahlău
Ca la un titan coborât din ce,
Ca să apere poporul său
De duşmanul hapsân şi rău.

Mă uit la muntele Ceahlău,
Sufletul unui neam nemuritor,
Care a luptat cu sabia în mână,
Ca să rămână un popor liber şi de oameni primitor.

Muntele Ceahlău a fost un altar
Între oameni şi zei,
Acum este un simbol al păcii
Pentru copiii săi.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. Se întoarse acasă, dară cu gândul era tot la dânsa. Tată-său, văzându-l tot pe gânduri şi trist, nu ştia ce să-i mai facă să-l înveselească oarecum. Când iată că-l poftesc la altă nuntă de împărat, unde se şi duse cu împărăteasa şi cu fiul său. Ca şi la cealaltă nuntă feciorul de împărat jucă cu fata cea necunoscută şi frumoasă, care venise şi la această nuntă şi se prinse în horă lângă dânsul. După multe întrebări, află de la dânsa că şedea tocmai înspre partea aceea, încotro era împărăţia tatălui său, doară căci nu-i zisese că şade chiar la dânsul. Atunci fiul de împărat îi făgădui să o ducă acasă, daca era singură, şi ea priimi. Însă tocmai când era să se spargă nunta, ea pieri de lângă dânsul din horă. Se întoarseră deci acasă împăratul şi cu ai lui, însă fiul lor se topea d-a-n-picioarele şi nimeni nu ştia din ce pricină. Deşi se făcuse vâlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zână, el însă se apăra înaintea tatălui său că nu ştie la sufletul său nimic. Toţi vracii şi cititorii de stele se aduseră şi nimeni nu ştiu să-i ghicească răul de care suferă. Unul dintr-înşii zise că e teamă să nu dobândească lipici.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa de prânz

Toate vietăţile
Îşi găsesc ascunzători,
Să-şi apere vieţile
De flămânzii prădători.

Omul, căutând o cale,
Să se-ascundă îşi asumă,
Chiar în gândurile sale,
Şi acolo se consumă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra Ta

Şi dacă umbra ta
şi azi m-ar apăra
de ploaia grea,
de vorbe rele
şi de lumea rea,
eu iarăşi te-aş chema
şi ea să-mi fie haina
ce m-acoperă
în iarna grea...
şi dacă umbra ta
în sumbre nopţi m-ar apăra
de gânduri ce îmi tulbură
şi liniştea
şi de tristeţea ce-mi provoacă
depărtarea ta,
eu, pe perete şi pe cerul meu
aş desena
în ochi mereu
eu aş păstra
doar chipul tău şi

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi poate de aceea...

Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Roşu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!