Sigmund Freud despre indiferenţă

viaţă

Viaţa este o insulă de suferinţă într-un ocean de indiferenţă.

definiţie celebră de Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea deosebită a unor amintiri din copilărie este doar rareori evidentă. De cele mai multe ori ele par indiferente, ba chiar neînsemnate, aşa încât este de neînţeles, la prima vedere, cum se face că tocmai ele au reuşit să înfrângă amnezia.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visului copilului se află în relaţie directă cu viaţa cotidiană. Dorinţele pe care le vedem realizate aici, copilul le-a formulat în timpul zilei, cel mai adesea în timpul zilei precedente, cu o intensitate cu totul deosebită. Pe de altă parte, el nu visează niciodată lucruri care par insignifiante sau indiferente pentru spiritul infantil.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul continuă emoţiile şi interesele vieţii treze: aceasta este ceea ce ne-a arătat, într-o manieră generală, descoperirea gândurilor latente ale viselor... Dar noi am văzut, de asemenea, valoarea opiniei opuse: visul spicuieşte resturile indiferente ale zilei şi nu preia din marile interese ale vieţii treze, atunci când activitatea de veghe le-a neglijat. Acest lucru ne pare caracteristic pentru conţinutul visului care exprimă gândirea de vis într-o manieră deformată.

Sigmund Freud în Psihanaliza, Visele și psihanaliza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începuturile tabu-ului încă nu exista o seapraţie între sacru şi necurat. Chiar de aceea lipsea îndeosebi orice noţiune care să poată fi luată vreodată în sensul opus. Animalul, omul, aşezarea umană atinse de tabu sunt demonice, nu sacre şi prin urmare, nici necurate în sensul căpătat mai târziu. Tocmai acestei semnificaţii de demonic, încă indiferentă, având o poziţie intermediară, cu care nu este permisă intrarea în contact, i se potriveşte mai bine termenul tabu, deoarece reliefează o caracteristică rămasă în cele din urmă pentru totdeauna comună sacrului şi necuratului: teama de a le atinge. Dar această suprapunere persistentă a unor caracteristici importante evidenţiază în acelaşi timp faptul că între cele două domenii a existat o concordanţă originară, care mai întâi s-a diferenţiat datorită unor condiţii noi şi care, în final, s-a dezvoltat în elemente contrare.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!