Când uităm să expediem o scrisoare, tendința perturbatoare își poate trage foarte bine obârșia prin conținutul scrisorii; dar se poate și ca acest conținut să fie cu totul anodin și ca amnezia să provină din faptul că el amintește în vreun fel de conținutul unei alte scrisori, scrisă mai demult și care a generat în mod direct tendința perturbatoare; se poate afirma că în acest caz contra-voința s-a extins de la scrisoarea precedentă, unde era justificată, la scrisoarea actuală, care nu o justifică nicidecum.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi cita un caz de uitare iterativă: E. Jones povestește că, din motive pe care le ignoră, lăsase odată pe biroul său, timp de câteva zile, o scrisoare pe care o redactase. Într-o zi s-a decis s-o expedieze, dar i-a fost returnată de "dead letter office" (serviciul de scrisori neexpediate), pentru că uitase să scrie adresa. Reparând această scăpare, a dus din nou scrisoarea la poștă, dar de data aceasta a pus-o netimbrată. Abia atunci a fost nevoit să-și mărturisească faptul că, în fond, nu ținea câtuși de puțin să expedieze scrisoarea cu pricina.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În general, când găsim o scăpare de condei într-o scrisoare, știm că persoana care a scris nu era tocmai în apele sale, dar nu totdeauna putem stabili ce i s-a întâmplat.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnalez acest interesant fapt de observat: sunt oameni care au obiceiul de a citi, înainte de expediere, scrisorile pe care le-au scris. Alții nu au acest obicei, dar când o fac câteodată, din întâmplare, ei au totdeauna prilejul de a găsi și corecta o eroare izbitoare. Cum să explicăm acest fapt? S-ar spune că acești oameni ar ști totuși că, scriind, au săvârșit un lapsus. Poate fi admis acest fapt ca fiind real?
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există numeroase date de observație în genul celor care urmează: un tânăr pierde un creion la care ținea mult; ori, în ajun el primise de la cumnatul său o scrisoare care se termina cu cuvintele: "Nu am dealtminteri nici timp și nici dorința de a încuraja ușurătatea și lenevia ta." Creionul era tocmai un cadou provenit de la acest cumnat. Fără această coincidență, firește nu am putea să afrimăm că intenția de a se debarasa de obiect a jucat vreun rol în pierderea acestuia. Cazurile de acest gen sunt foarte frecvente.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre scrisori, adresa este: