Sigmund Freud despre voce

Când e vorba de lucrurile mici, ascultă-ţi vocea minţii. Când e vorba de lucrurile mari, vocea inimii.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea intelectului este slabă, dar ea nu are odihnă până când nu se face auzită. După multe şi repetate eşecuri, sfârşeşte prin a triumfa.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am găsit foarte puţin "bine" la fiinţele umane – în ansamblu. În experienţa mea, cei mai mulţi oameni sunt gunoaie, fie că subscriu public la o doctrină etică sau alta, sau la niciuna. Asta este ceva ce nu poţi să spui cu voce tare, şi nu e bine nici măcar să gândeşti aşa.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracteristicile în aparenţă noi pe care individul le manifestă în cadrul mulţimii nu reprezintă de fapt decât manifestări ale inconştientului în care se află înmagazinaţi germenii a tot ce există mai rău în sufletul omenesc; dacă vocea conştiinţei încetează sau dacă sentimentul responsabilităţii dispare în aceste circumstanţe – iată un fapt pe care nu ne este greu să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura, travestirea, parodia, precum şi demascarea sunt procedee ale minimalizării, cuvânt pentru care există în limba germană un corespondent fericit (herabseitzen). Ceva elevat este, în sens psihic, figurat, ceva mare şi presupun că acesta, ca şi ceva mare în sens fizic, este reprezentat printr-un consum mai mare. Observaţia cea mai obişnuită ne arată că, dacă vorbim despre ceva elevat, vocea are alte inflexiuni, mimica este deosebită, iar întreaga noastră ţinută încearcă să se acorde cu demnitate lucrului reprezentat. Ne impunem o constrângere solemnă care nu diferă mult de cea adoptată în prezenţa unei înalte personalităţi, a unui monarh, a unui prinţ, a unui om de ştiinţă. Nu vom greşi dacă vom admite că această inervaţie deosebită a mimicii de reprezentare corespunde unui consum suplimentar.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, ca urmare a unei tulburări oarecare, survenită în clipa pronunţării unui cuvânt dat, cineva emite la repezeală o vocală lungă, el nu pregetă să alungească vocala scurtă care urmează imediat după aceea, săvârşind astfel un nou lapsus destinat să-l compenseze pe primul. La fel se petrec lucrurile atunci când cineva pronunţă într-un mod impropriu sau neglijent o vocală dublă; el caută să se corecteze pronunţând vocala dublă care urmează într-un fel menit să reamintească pronunţarea exactă a celei dintâi: s-ar spune că persoana respectivă ţine să demonstreze auditoriului său că cunoaşte limba maternă şi nu se dezinteresează de pronunţarea corectă. Cea de-a doua deformare, care poate fi numită compensatoare, are ca scop tocmai să atragă atenţia auditoriului asupra celei dintâi şi de a-i dovedi că vorbitorul însuşi a luat aminte la greşeala sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!