Stephan Roll despre poezie

Cel mai bun poem e acela care-l ştii doar tu, celelalte nu-s decât unele cu asemănare, şi de aceea le iubeşti. Aşezaţi în rând, nu ne putem niciodată tăia craca de sub picioare. În poezie găsim un pahar plin pentru setea noastră, şi o pantă pentru fuga noastră în care demarăm preferându-ne în aburi pentru locomotiva eterului. Din poezie, ca dintr-un buzunar de prestidigitaţie, scoatem pentru farmecul nostru ascuns păsări împăiate cu raze, ceasul deşteptător al luceafărului, cocoşi ca prezidenţii de la casaţie şi lămpi gata aprinse. Nu vom isprăvi niciodată, neîncepând niciodată. Într-un turn răsfrânt în apă, noi urcăm în el logic scoborându-ne.

Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolarea în care ne-am vrea cuprinşi ne bucură. Renunţăm de la început la interesul ce-ar trebui să ni-l confere publicul, confraţii şi academia, ca o balegă pentru încălzirea postumă a degetelor trandafirii; ne-am determinat o independenţă şi ne tragem un circuit ca un nimb împrejurul frunţii noastre. Paradoxul, promiscuitatea, virtuţile false pe care ei ni le impută, nu ne dă decât liniştea şi dinamismul nostru personal de exaltare. Ignorăm, ca pe o forţă ce se depăşeşte, puterea noastră, sau o descalificăm din consecinţa ei activă, de a face extazul publicului, şi abdicăm de la elogiul lui imediat fără candidă modestie. Ne place să avem cea mai flagrantă lipsă de conversie servită în dumicaţi moi pentru gingiile ştirbe. Lipsa unui discernământ literar la aritmetica primului vers şi a întâiei rime şi mai ales lipsa unui nivel cu streaşina la buric. Încălţaţi cu pantofi de antilopă, ne vom feri să călcăm domni pe bocanci. Ne îndepărtăm şi refuzăm să sfârşim în marele rântaş literar; iar ignorarea şi neexasperarea noastră împotriva reporterilor rândaşi face parte din distincţia şi clemenţa seniorului pentru lacheu.

Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

F.T. Marinetti

Neîntrerupt silueta ta sky-scrapers strânsă în dinţi ca un pumnal
vreau să-ţi mângâi gâtul cum urc Turnul Eiffel sau beau vitriol
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal)
din distanţe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool

umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
şi 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie

iar dacă trenuri perforează senin munţii într-adevăr
vapoare înlocuiesc şi mai frumos trecutele sirene
futurişti din soare muşcăm ca dintr-un măr
în aerul peste tot ciufulit de planete şi antene

50 de metri înot în tine - înainte şi înapoi
ce trup ciclon desfiinţând oraşele de zmeură pe hartă
la fiecare pas cerul surpându-se ţipând în noi
şi deschidem cărţi în vitrine ca rupere de nori în artă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Integral (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux

Ca înspre peşti hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Şi când se furişează pomii toamna înspre mine.

În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereţi
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereţi.

Printre paşii de asasin ai nopţii
Aşteptarea este o floare de oţel
Dacă te sfâşii în perdele şi dantela
Se aşează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc ţipetele de metal
Şi o grindină loveşte panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subţiori:
Ţi-aduci aminte?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baldachin

Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial
această glastră a arborelui genealogic
presăraţi peste el mălaiul canarilor
rupeţi pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupţial crizantema nopţilor de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ş. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aceleaşi ale omului de pe şes, trebuie totuşi alpinist să fii, ca să ştii să culegi florile neghinei. Un parfum îl simţim filtrat şi zvelt în noi şi ne ridicăm pe el ca pe o a doua coloană vertebrală, care îngroapă capul în azur să vedem cerbii bând sticla izvoarelor, să auzim cornul magic care înşiră pe puşca vânătorului mărgelele păsărilor. Cu pleoapa ca o seră de iarnă şi ca un ierbar viu al primăverii, ne-am îmbarcat în corabia cu pânze şi am pornit fără lopeţi pe hazardul unui ocean, să cucerim insula de fum a poemului. Neavând nimica de făgăduit şi nimica de împlinit, apelul nostru e adresat nimănui.

Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!