Câinilor din Otopeni
(Canină)
De-aseară latră, latră, latră,
E miezul nopții, multe stele
Au ostenit în cer și ele
Și s-au întors în cuib, la vatră.
Nenumărat mi-a fost drumețul
Care-a pierdut, nenumărate,
Pornirile-mi înverșunate
Să sfarm cu cîinele cotețul.
El însă nu s-a ostenit.
E noapte neagră ca-ntr-o turlă.
Ceasu-i de urlet potrivit.
Și cîinele-a urlat, și urlă.
El o să latre pînă-n zori...
Adio gînduri și luare-aminte!
Cățeii-au dreptul și-s datori
Să latre și de-aci-nainte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arici, Arici-Bogorici
Ghem de spini și țepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul și netotul
Și-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici,
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar și-abecedar.
Nesupus la gând pizmaș,
Bogorici e drăgălaș
Cui îl ia cu prietenie
Cântă-i numai din tipsie
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele sufletului
Sufletul meu e câine credincios
L-am dezlegat adeseori din lanț,
Adeseori din cușca lui l-am scos
Și l-am târât până la șanț,
Până la șanțul întăririi mele,
Ca să-l înnec în zmârcul dintre stele.
Desprins cu lanțul și lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cușcă
Și mârâie la biciul dintr-un cui
Care scoboară pe-nserat și-l mușcă
Și i se plimbă ca un foc pe piele
Rănile lui sunt și-ale mele.
Câine mișel, tu mârâi numai biciul
Și urmele și pragul mi le lingi!
Căci te târăști ca să-ți păstrezi șoriciul
Și dând din coadă voia mi-o învingi.
Pe toată viața înnădit cu tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zdreanță
L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfenițele-i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă,
Și se-ncurcă și descurcă,
Parcă-i scos din câlți pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaș fără păreche.
Dă târcoale la coteț,
Ciufulit și-așa lăieț,
Așteptând un ceas și două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când și-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvățat și știe,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Tudor Arghezi
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi
Ziua de ieri s-a ținut după mine crezând,
ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viața mea -
Și la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.
S-a pierdut neputincioasă și pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.
Cine și-a pierdut o zi cât o viață
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceață.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru câțiva scriitori justificați de un talent, de o dibăcie sau pornire, zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută,-n blană, puricii la soare. Lenea lor se mișcă lent, într-o zi, cu umbra lor culcată, din stânga la dreapta. Lumina le răsare pe sprâncene, și până seara le ajunge-n spinare. Acești țigani ai artei visează, se scarpină, oftează, sunt amorezați și cântă... Scrisul lor e ciut. Fraza lor fără desen, fără ritm, fără asprimi și rotunjimi, tânjește, se-ntinde, zemoasă, sau se risipește ca praful.
citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinci pisici
Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingașe, moi și mici,
Ei - dolofani și zdraveni amândoi;
Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de șoim și colții lungi de fiare,
N-ar cuteza nici șarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.
Când calcă-n flori și dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarță oltenească
Țesută umbra printre foi de dud.
Sunt tigrii mei, de veche obârșie,
Și mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Și bărbătesc și blând la duioșie
Și-ntr-adevăr țesuți ca pe covoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Tudor Arghezi despre câini, adresa este: