Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre plâns

Violetta Petre

Se-ntoarce roata...

Uita-te-ar relele, iubite, că ai uitat, să-mi dai de veste
În noaptea dintre ani și cine, te-a monopolizat și peste
Numărul meu de telefon, trecut-ai ca un vânt pribeag,
Când eu te-mbrățișam în gând de dor ghebos și-atâta drag?

Vreo blondă te-a ademenit și ți-a turnat în vin uitare
Și mintea ți s-a zăpăcit și vin acum cu o-ntrebare:
Așa de slab pentru-o cocotă, renunți la mine, să mă suni
Și-n inima ta, o ispită dintre atâtea fufe-aduni?

Credeam că-ți sunt partidă bună, că m-ai chemat să stau la tine,
Să las în urmă țărmul mării și să mă mut, să-mi fie bine
Printre olteni, pe la Craiova, așa mi-ai spus și te-am crezut.
Vai, mie, de făceam eu pasul, acuma ce aș fi făcut?

Te-ai dat la fund precum țiparul și te-ai ascuns de-a mea iubire,
Dai cu piciorul la noroace și calci pe cord și fericire.
Și cu-n surâs parșiv de demon îmi spui că-s aprigă și rea,
Dar, tu cum ești, măi, bărbățele, când fugi de-mbrățișarea mea?

[...] Citește tot

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mi-a plâns pianul mai albastru ca oricând

Pe un tărâm de basm, cu îngeri verzi
A mai crescut o insulă pustie
În care m-aș ascunde, să mă crezi,
Că mi-e albastru și Lumina vie.

Și prinde-mă de mână și mă ține,
Să nu mai plec din liniștea visării!
Chiar dacă o furtună-n inimi vine,
M-agăț de-albastrul siniliu al mării.

Și mă prefac în valul cel cuminte
Ce-ți mângăie un țărm în așteptare;
Pe glezna lui așteaptă jurăminte
Și un sărut ca o nemuritoare

Dorință de uitare-a tot ce minte
Pianul, când l-atinge mâna stângă;
Atingerea-i atâta de fierbine,
Că ''si bemol'' începe iar să plângă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și a plouat și azi...

Și a plouat și azi din ochi albaștri
Și ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaștri
Tot noru-acela, negru și flămând.

În mine potopesc tristeți grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viața ce se duce în pământ.

E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Și nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toți, cu veri și toamne
Și au secat de lacrimi, ochii mei.

Și țipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopțile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri și în mine totul plânge.
De pe ram își iau adio toate frunzele și vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agațe poezia de un colț din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri și să strige-n gura mare:
Luați toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi așa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aș strivi poamele toate și aș țintui-o-n cuie.
Aș închide-o fără milă, în Siberii neștiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem în exil

Sunt doar o umbră anonimă,
Ce-și poartă pașii pe zăpadă
Și dacă iarna e sublimă,
Nu știe albul să mă vadă.

Nici cerul nu mă mai atinge,
De teama iernii ce m-apasă
Și nici ninsoarea nu mă ninge
La cât sunt de cenușăreasă.

Și bate vântul dintr-o parte,
Obrazul, iar mi-l ocolește,
Își duce scâncetul departe,
Nici scâncetul nu mă iubește.

O stea se duce la culcare,
Îi scriu un vers să mă atingă,
Dar pentru mine, ochi nu are,
Cu-a ei lumină să mă ningă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Fără suflet, ce-am fi fost?

Dincolo de ochi și gură, sufletul se zbate-n taină
Ca o aripă beteagă, ce își plânge zborul frânt,
N-are nume, n-are casă, nu-l îmbracă nicio haină
Și aleargă-n patru vânturi, între ceruri și pământ.

Se izbește de-ntuneric, rănile îi sângerează
Dar, nu plânge nicio clipă, ochii plâng în locul lui.
Un actor pe scena vieții, doar în replici mai bravează
Când o gură mai zâmbește pe o mască-a orișicui.

Hologramă migratoare dintr-o neștiută-adresă,
Implantată-n trup, dă viață și cum doare când lovesc
Vinovatele cuvinte orchestrate într-o piesă
Regizată de necine într-un loc nepământesc.

El, cuvântu-nnobilează și ucide deopotrivă,
Sufletul îl fericește sau îl sângeră sub cnut;
Cu emblema lui divină, de sorginte afectivă,
Ce-am fi fost în lumea asta, dacă nu l-am fi avut?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și plânsul primăverii...

Să nu-mi topești zăpada, iubite, încă-i iarnă,
Sătulă nu-s de albe și tainice tăceri.
Eu mai aștept din ceruri, pe frunte să îmi cearnă
O lacrimă de îngeri. Tu lacrimi, să nu-mi ceri!

Le mai păstrez la rece, să le țin minte gustul,
Chiar dacă sângerează sub pătura de nea;
Mai picură din streșini, chiar dacă-i iarnă, mustul
Strivirilor de vise, rămase-n colț de stea.

Te chem să bei cu mine, să ne-mbătăm deodată
Și chiar de-i amăruie licoarea din pahar,
Ți-oi îndulci amarul cu versul de-altădată
Pe care în poeme, de dulce, eu îl car.

Și voi purta păcatul pentru-amândoi, în spate,
Chiar de mă-ngenunchează, rănită sub zăpezi.
Mă vei iubi vulcanic și chiar demonic, poate,
Doar să-mi aduni zăpada, sub trupu-mi, s-o așezi!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Violetta Petre

Scrisoare neexpediată

Frate, ce mai face mama, a ieșit de sub zăpezi?
Tata mai înjură floarea, adulând copacii verzi?
Ai mai fost pe la morminte, lumânări le-ai mai aprins?
Sau le-a măturat furtuna, ori tăcerile le-au nins?

Plânge mama, când ne vede cum ne dezrădăcinăm,
Fiecare-n altă lume, peste lacrimă călcăm.
Și ce crivăț ne desparte și ce iarnă-i între noi!
Nu ți-e frig de-atâta ură? Am rămas numai noi doi.

N-am avut copilărie, te-am crescut, te-am apărat
Și-a plâns mama dând în mine, când de tine am uitat.
N-aveam timp de joacă, frate, parcă n-aș fi fost copil-
Te aveam pe tine-n spate, tu iubit, eu în exil.

Suspinam în versuri, noaptea, adormind în zori pe-o stea,
Era clipa mea de joacă, mă jucam în lumea mea.
Și acum arunci cu vorbe, curge sânge când te-aud.
Cât erai de vulnerabil și acum,. cât ești de crud!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să te sărbătorim, cum se cuvine!

Să te sărbătorim, cum se cuvine,
Ar trebui să fim mai toți pe-aici,
Da'-n lume sunt plecați, goniți de bici
Atâția dintre noi și nu e bine,

Că ne e țara goală pân' la mare,
De la Danubiu și până la Prut;
Fugit-au toți sub lovituri de cnut
Și azi, de ziua ta, în piept mă doare,

Că plânge pruncul vitregit de mamă
Lăsat în voia sorții, biet orfan
Cu așteptarea-n brațe an de an,
Ca să câștige un bănuț de-aramă.

Să îți doresc mulți ani, n-o mai pot face,
Că ți-au ucis păduri și munții-s goi;
Și au strivit și sufletul din noi
Și-atâtea griji avem, de n-avem pace.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Un păcat numit Apollo

Ești păcatul vieții mele și mă iert că te mai port,
Ca pe-o salbă de mărgele, ca pe-o haină de import.
Te-ai zdrelit pe ici pe colo, te-am cârpit cu borangic,
Dar îmi ești și-acum Apollo, deși ești un pic mai mic.

Te păstrez prin buzunare, în poșeta de oraș,
Să-mi fii muză. Ce onoare! Și spre seară amoraș.
Te hrănesc cu poezie și de sete-ți pregătesc
O licoare azurie, de pe buze ce-nfloresc.

Ai cam obosit de-o vreme și te plângi ca un moșneag
Și te zbați între dileme. Doar nu vrei să mă retrag!
Ți-e cam dor de libertate și ai vrea din nou să zburzi,
Dar, eu nu te-aud, iubite, că sunt surdă între surzi.

Și-ai să stai aici cu mine, până-n ultimul minut,
Că îmi ești păcat, știi bine, și cu tine am crescut.
Și de-o fi să mori tu primul, te voi împăia, să știi-
Las' s-aștepte țintirimul! Eu te țin printre cei vii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Pereche mi-e poemul...

Se leagănă un cântec pe-o vioară, precum un prunc în brațe de lehuză,
Eu strâng în brațe goale de vădană, buchet de lacrimi răstignit pe buză;
Pe urmele de sare trec luntrașii, într-un cortegiu fără destinații,
Prin ploaia rece azi, îmi număr pașii și nu mai am cui cere explicații.

Sunt dumnezeii duși la balul novei, sărbătorind renașterea sublimă,
Pe fruntea mea mai plânge înc-o slovă, îndoliată, fără ritm și rimă.
Iar sfinții și-au luat liber de la rugă, icoanele sunt goale și sinistre
Și îngerii, de frig, o iau la fugă, câlcând peste pomeni și acatiste.

Un clopot se mai leagănă apatic și glasul Sarei, stins se mai aude
Și nu mai înțeleg, menirea care-i, a vieții, când pământu-i plin de iude?
Eu unde să m-ascund să-mi plâng amurgul și unde să găsesc un colț de pace,
Când doar tăciuni și jar mai paște murgul și iarba în cenușă se preface?

Nu mai am cer, secat-au mări și-oceane, și luna s-a mutat într-o poveste,
Giganta roșie înghite vechiul soare, pădurile sunt măcinate de tempeste.
Calea Lactee e-n degringoladă, mor universuri, alte lumi să nască,
Aceleași holograme la paradă, vor defila, destine să sluțească.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Țara mea, cu ochi albaștri

Cad pădurile de teamă că securea se ascute,
Mor izvoarele de sete, iar poienele ni-s mute;
Florile se-ascund în iarnă, dar zăpadă nu mai este,
Ninge-n noi cu resemnare, și ni-s visele poveste.

Românește-mi cântă frunza, doina în genunchi se roagă
Să-i rămână pur cuvântul, să îi fie țara-ntreagă;
Dar, ce vulturi se adună, ciugulind din cântul dulce
În morminte mi-l așază și mi-l răstignesc pe cruce.

Nu mai înverzești pe ramuri și poverile se-adună,
Grijile te-ngenunchiază și din ele-ți faci cunună;
Mușcă corbii, strânși grămadă peste trupul fără vlagă
Nu e nimeni să-ți așeze mângâiere peste plagă.

Plânge-albastrul peste galben, roșul, maci, împovărează,
Somnul nu te mai găsește și ți-e noaptea tot mai trează;
Un colind se-aude jalnic, ca un scâncet de durere,
Ruga s-a sfârșit în lanțuri, râde Iadul de plăcere...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Irreparabile tempus

La o margine de lume îți mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng și eu cu el de mână la hotarul dintre vieți,
Eu cu nopțile pe umeri, el cu alte dimineți.

Este liniște la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic și mărunt.
Doar o clipă-și primenește glasul, lângă-un vameș surd-
Un tablou în alb și negru cam retoric și absurd.

Ultima secundă-și strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrășmășii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenușii.

La o margine de lume, anul vechi și anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârșit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi și un mâine cu bagajul unui ieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eternități în straie de-așteptare

Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.

Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.

Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.

De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea

Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Mor poeți" de Valentin David

Nopțile-s mai lungi și mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana și cerneala geme,
Versul, cum să poți, să-l mai învii?

În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.

Lacrima ne plouă peste frunți,
Ploile-s mai reci și mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munți.

Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeții... și cum mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Narghileaua violetă

Ieri am plâns ca o zăludă,
Mi s-a înecat și arca,
Dumnezeu să mă audă
Și să îmi salveze barca.

Și am scris ca o nebună
De-of și inimă albastră
Câte-n stele și în lună
Tot privind înspre fereastră.

Parcă așteptam furtuna
Să mă ia cu ea în lună,
Să plec pentru totdeauna
C-așa cerul ne adună.

Înspre seară-a mai stat ploaia,
Mi-am șters ochii c-o batistă;
Era timpul să-ntorc foaia,
Să-ncetez să mai fiu tristă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Melancolie de iarnă" de Valentin David

Și dacă-i iarnă-n mine-ncepe pânda-
Tu-mi ești hăitaș tocmit la vânătoare.
Pădurile din mine-și cer dobânda
În anotimpu-acesta care doare.

E anotimpul urii și-al iubirii,
Al albului ce-ascunde măști hilare
Într-o poveste-n care trandafirii
Au amuțit în iernile polare.

Viorile au ațipit în ceață,
Într-o tăcere amenințătoare,
Îndrăgostiții visele-și dezgheață,
Să plângă puștile ucigătoare.

O ciută-și ia adio de la lună,
Agonizând într-un poem de iarnă,
Un vânător trofeele-și adună
Și urlă moartea-n sunetul de goarnă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoșul..." de Petru Ioan Gârda

Da' ce tot ai cu lumea măi, băiete?
Și să te războiești, îmi spui că vrei.
Mai bine, lasă, luna să-ți desfete
Un vis de-o noapte și-ncă două, trei!

Că tot îmi spui cât ești de obosit
Și că îți fulgeră și tună-n sânge,
Mai bine, vino, că tot n-ai venit
Și turturica-n colivie plânge.

Și eu sunt singură precum e cucul
Și nu mai cânt din frunza de arțar.
Hai, vino, că bați câmpii ca năucul,
Că ne-am văzut din ce în ce mai rar.

Și oboseala ți-o pieri îndată-
(Acuma, că ești moș, a cui e vina?)
La bătrânețe-s și eu candidată.
Trezește-te, că ți-o cânta găina!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem de dincoace de tine

Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braț albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În brațele tale dimineața plânge.

Geme orhideea de atâta viață
Dincoace de umbre, soare o răsfață
Un penel sărută visul și-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospește-n tine!
Știu că-ți este noapte, fără Poezie,
Știi că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre plâns, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info